Economie comercială pe scurt

Conceptul de comerţ

În accepţiunea mai multor specialişti comerţul poate fi privit ca o noţiune cu un conţinut complex ce impune o anumita funcţie economică. Această funcţie economică presupune cumpărarea de materii prime sau produse pentru a le vinde fără a le codifica în vreun fel, dar în condiţiile acceptate şi convenite direct sau indirect cu consumatorii.

De asemenea, comerţul este un domeniu de activitate clar delimitat în cadrul oricărei economii cu o complexitate rar întâlnită, cu o strategie internă destul de vastă în care importanţă aparte o au activităţile de distribuire a mărfurilor, activităţile de depozitare, de aprovizionare cu ridicata, dar şi activităţile de import-export.

Din punct de vedere juridic, comerţul poate fi definit ca totalitatea demersurilor prin intermediul cărora se realizează transferul titlurilor de proprietate asupra materialelor sau serviciilor, precum şi prestaţiile de servicii realizate între diferite stadii ale producţiei sau direct între consumator şi producător care, de asemenea se consideră a fi acte de comerţ.

2. Repere comerciale

Privind în trecut, se poate afirma ca încă din momentul în care oamenii au început să comunice a apărut necesitatea realizării comerţului.

Schimburile realizate la început au fost denumite „troc”, adică „produs contra produs” sau aşa zisul „schimb în natură”. Mai târziu această formă s-a descompus în două operaţiuni: vânzarea şi cumpărarea, scindarea realizată în momentul apariţiei monedei ca marfă intermediară.

3. Cele mai importante etape parcurse de comerţ în dezvoltarea sa sunt: dezvoltarea comerţului în cadrul economiei preindustriale, … ec. de producţie şi dezvoltarea comerţului în perioada de consum.

Etapele înregistrate pe piaţa internă a României sunt:

1. etapa de până la 1914 când a avut loc procesul de formare a pieţei naţionale

2. perioada Primului Război Mondial când s-a realizat consfinţirea statală a pieţei româneşti

3. etapa 1919-1939 când se realizează o dezvoltare masivă a sectoarelor de circulaţie şi de schimb

4. perioada celui de-al doilea Război Mondial cu consecinţe dramatice, când piaţa internă înregistrează un regres profund ca şi întreaga economie naţională.

5. etapa 1946-1989 când evoluţia structurilor comerciale s-a realizat în contextul economiei de comandă

6. după 1949 perioadă specifică economiei de piaţă în care comerţul a cunoscut o diversificare şi dezvoltare nemaiîntâlnită până în momentul acesta.

4. Funcţiile comerţului

intervenind în circuitul pe care mărfurile şi serviciile îl realizează de la producători la consumatori, comerţul îndeplineşte următoarele funcţii:

a) cumpărarea mărfurilor de la producător şi ducerea acestora în incinta depozitelor unde trebuie realizate operaţiile de pregătire pentru vânzare către consumatorii intermediari sau finali

b) stocarea mărfurilor, privită ca o modalitate de echilibrare a cererii cu oferta şi presupune studierea nevoilor de consum, dar şi stabilirea direcţiilor în care vor evolua respectivele nevoi

c) împărţirea cantităţilor mari de mărfuri pe care le preia de la producţie, asortarea loturilor respective, formarea sortimentului comercial şi asigurarea micilor partizi care trebuie aduse în întâmpinarea nevoilor consumatorilor

d) transferul mărfurilor în zonele şi punctele extrem de dispersate în vederea vânzării acestora, funcţie prin care se realizează o organizare extrem de riguroasă a mişcării mărfurilor. Prin această funcţie, comerţul trebuie să acopere spaţiul ce desparte producţia de consum

e) realizarea condiţiile de efectuare a actului de vânzare-cumpărare, ceea ce presupune existenţa unei baze tehnico-materiale şi a unui personal pregătit în acest sens

f) asigurarea promovării mărfurilor prin intermediul a numeroase tehnici (publicitatea la locul vânzării, publicitatea în mass-media)

g) cercetarea doleanţelor consumatorilor, a sugestiilor acestora, a capacităţii lor de cumpărare, a gradului de instruire, a obiceiurilor de consum care stau la baza cererii de mărfuri, dar şi la baza fundamentării politicilor comerciale

5. Rolul comerţului în raport cu producătorii se rezumă la:

- regularizarea procesului de fabricaţie prin eşalonarea producţiei pe un an întreg

- amortizarea oscilaţiilor cererii

- dimensionarea eforturilor financiare ale producătorilor.

În raport cu consumatorul, comerţul permite:

- punerea la dispoziţia consumatorilor a produselor la momentul oportun, adică acolo unde ei se găsesc şi au nevoie, în cantitatea şi calitatea dorită şi la un preţ accesibil