Economie Internațională

1. Factorii care influenţează major interdependenţele economice internaţionale sunt:

a) asimetria dintre nivelurile de dezvoltare ale statelor;

b) ţările cu economie slab dezvoltată;

c) decalajele mari în ceea ce priveşte productivitatea muncii;

d) creşterea importurilor în ţările în tranziţie.

a, c

2. Premisele ce au dus la creşterea sensibilităţii economiilor naţionale faţă de evoluţia şi tendinţele economiei internaţionale sunt:

a) creşterea sau scăderea preţurilor la materii prime, materiale şi combustibili;

b) dezvoltarea regională;

c) majorarea sau reducerea dobânzilor la credite;

d) ponderea mare a datoriilor externe ale unor ţări;

e) creşterea importurilor în ţările în tranziţie.

a, c, d

3. Specializarea internaţională are ca scop:

a) dezvoltarea tranzacţiilor internaţionale;

b) adaptarea potenţialului economic naţional, a economiei interne la cerinţele pieţei mondiale;

c) integrarea economiilor naţionale în organismele internaţionale.

b

Care sunt factorii care determină specializarea internaţională a economiilor mondiale?

Factorii care determină specializarea internaţională a economiilor naţionale sunt:

• condiţiile naturale, care pot favoriza un anumit fel de producţie (cafea, orez, citrice, extracţia unor minereuri etc.);

• mărimea teritoriului şi a populaţiei – ţările au un potenţial diferit şi, implicit, posibilităţi diferite de a se specializa în producţie;

• nivelul aparatului de producţie şi gradul său de diversificare, inclusiv calificarea forţei de muncă, disponibilităţile de capital etc.;

• tradiţiile economice, care pot favoriza sau defavoriza specializarea în producţia de un anumit fel;

• factorii extraeconomici (războaiele, asuprirea colonială, menţinerea unor puternice rămăşiţe feudale sau a unor mentalităţi anacronice).

4. Fluxurile financiare independente faţă de activitatea comercială cuprind:

a) credite externe acordate sau primite;

b) investiţiile externe directe sau de portofoliu,

c) prestările de servicii;

d) veniturile din plasamente financiare;

e) transferuri financiare unilaterale.

a, b, d, e

Cum se împart fluxurile de capital din punct de vedere al factorului timp?

Din punctul de vedere al factorului timp, mişcările de capital pot fi împărţite în trei mari grupe de fluxuri:

– mişcări de capital pe termen lung (peste un an) realizate sub formă de investiţii directe şi de portofoliu, sub formă de împrumuturi angajate şi/sau acordate, precum şi sub forma finanţării unei sau unor filiale externe de către firma-mamă;

– mişcări de capital pe termen scurt (până la un an) concretizate sub formă de credite comerciale şi plasamente financiare cu caracter speculativ;

– transferuri financiare cu caracter excepţional şi unilateral apărute, de exemplu, ca o consecinţă a unui război.

5. Balanţa de plăţi externe reprezintă:

a) tranzacţiile de natură financiară sau comercială încheiate cu străinătatea de către rezidenţii unei ţări;

b) fluxurile economice internaţionale ale unei economii naţionale cu restul lumii;

c) prezentarea statistică a tranzacţiilor economice, într-o perioadă dată, între rezidenţii unei ţări şi rezidenţii altei ţări;

d) fluxurile reale şi financiare ale unei ţări cu restul lumii.

a, c, d

Care sunt factorii care determină dezechilibre ale balanţei de plăţi externe?

Factorii destabilizatori care determină dezechilibre ale balanţei de plăţi externe pot fi de două categorii: factori endogeni şi exogeni.

Factorii endogeni au un rol preponderent în crearea soldului pasiv al balanţei. Printre aceştia menţionăm:

– întârzieri în punerea în funcţiune a unor obiective industriale de însemnătate naţională;

– reducerea exportului determinată de calamităţi naturale sau de evenimente fortuite;

– creşterea importului;

– reducerea calităţii producţiei pentru export;

– reducerea deliberată a unor exporturi în scopul industrializării pieţei interne sau din alte raţiuni etc.

Factorii exogeni au un caracter conjunctural, iar înlăturarea urmărilor acestora nu se poate face fără intervenţia statului. Printre aceştia se evidenţiază:

– dereglarea preţurilor mondiale pentru produsele cu pondere mare în structura exportului şi importului;

– restricţiile cantitative şi creşterea taxelor vamale sau de altă natură în ţările importatoare;

– micşorarea intrărilor în valută ca urmare a fluctuaţiei cursului de schimb valutar;

– influenţa factorilor psihologici şi a mişcărilor speculative de bursă care afectează situaţia valutei naţionale, fluctuaţia cotaţiei acesteia şi corelaţia dintre preţurile interne şi externe.