Metode și tehnici de cercetare în științele sociale - Proiecții preferențiale

Problema asigurării calității serviciilor publice este percepută ca fiind una deosebit de importantă atât în sistemul administrației publice, cât și în afara acestuia. Avînd drept scop cercetarea nivelului de satisfacție a utilizatorilor de servicii publice am identificat următoarele 3 metode ce urmează a fi aplicate întru realizarea obiectivelor cercetării.

Proiecția 1

- Denumirea metodei: Metoda observației

- Prezentarea metodei identificate : Observația este o metodă empirică de cercetare științifică, care implică o percepție intenționată și sistematică a fenomenelor, ale căror rezultate sunt înregistrate de observator. Observarea este efectuată pentru a studia caracteristicile specifice și modificările unui fenomen în anumite condiții. Rezultatele observației depind de nivelul de experiență și de calificarea cercetătorului. Observarea este întotdeauna caracterizată de o oarecare subiectivitate, astfel încât interpretarea rezultatelor poate fi în spiritul așteptărilor observatorului. Prin urmare, observația ar trebui combinată pentru o mai mare obiectivitate cu alte metode de cercetare. Funcția observației constă în recepția selectivă a informațiilor despre subiectul, procesul, fenomenul studiat în condițiile feedback-ului și conexiunii directe a cercetătorului cu subiectul observației. Scopurile observatiei sunt: - de a vedea prin ochii persoanelor observate evenimente, acțiuni, norme și valori; - de a descrie contactul și persoanele observate pentru a permite înțelegerea a ceea ce se întâmplă acolo; - de a contextualiza, social și istoric, evenimentele observate, pentru a fi corect înțelese; - de a integra, a vedea viața socială ca un proces de evenimente interconectate; - de a evita utilizarea prematură a teoriei si conceptelor înainte ca fenomenul respectiv sa fie cu adevărat înțeles; - de a oferi un design de cercetare flexibil care să permită o investigare deschisă spre aspectele neașteptate și neprevăzute. Caracteristica esențială a observației este caracterul său de non-intervenție - observatorul urmează fluxul evenimentelor, dar nu intervine pentru a le modifica. - Observația are un caracter flexibil; - Gradul de structurare poate varia de la un grad mare de structurare până la o situație liberă de orice tentă de urmărire sistematică; - Observația se poate focaliza pe aspecte și dimensiuni specifice, înguste sau poate avea un caracter general.

- Motivele identificării : Această metodă a fost identificată pentru atingerea scopului cercetării deoarece este ușor de aplicat, și nu necesită cheltuieli mari pentru efectuarea studiului. Observația permite surprinderea manifestărilor comportamentale firești ale individului în condiții obișnuite de viață. Oferă date de ordin calitativ. În cadrul observatiei are loc constatarea si notarea fidela a fenomenelor, așa cum se desfășoară ele în realitate. În observație, cercetătorul (personalitatea lui) este cel mai important instrument; cu ajutorul lui sunt adunate informațiile, înțelese, analizate și organizate. Acest fapt asigură observației, în egală masură, resurse și limite deosebite. Totodată, observația este o metodă de cunoaștere în care observatorul studiază proprietățile obiectului studiat și le fixează. Interferența

4

cu mediul natural este minimă și orice persoană poate desfășura aceste activități, chiar și în absența echipamentelor și tehnologiei, precum și a cunoștințelor speciale. Rezultatele observației depind direct de starea de spirit a observatorului, de concentrarea acestuia, de capacitatea de a percepe holistic situația observată, nu numai de a observa semne externe relativ clare de activitate, ci și de a fixa trăsăturile subtile ale comportamentului celui observat..