Conservarea prin Deshidratare a Usturoiului

INTRODUCERE

Usturoiul (Allium sativum) este o legumă perenă, în practica legumicolă este tratat ca o legumă bienală și se înmulțește pe cale vegetativă. Bulbul (căpățâna) usturoiului este alcătuit din mai mulți bulbili, denumiți căței, așezați strâns pe un disc comun, turtit, care reprezintă tulpina usturoiului. Bulbul este de formă rotund turtită cu jgheaburi longitudinale. La exterior căpățîna este îmbrăcată cu mai multe rânduri de frunze de culoare alb-murdar sau roz-violaceu.

Rădăcinile, plasate pe partea inferioară a discului, sunt numeroase, fasciculate, subțiri, pătrunzând în sol până la 60-70 cm adâncime. De pe disc pornește în creștere un lăstar scurt pe care se formează mai multe frunze. Când acestea au ajuns la dezvoltarea normală, lăstarul își oprește creșterea, apoi pornesc în creștere mugurii vegetativi de la subțioara frunzelor, dezvoltându-se căței noi și formându-se astfel bulbul. Pe o planta se formează un număr de 5 -10 căței, în funcție de soiul și hrana care o au la dispoziție. Cățeii de la mijlocul bulbului sunt mai mici în comparație cu cei plasați la exterior.

Frunzele sunt netede de formă liniară, prevăzute cu un jgheab la mijloc. La partea inferioară frunzele se îmbracă unele pe altele formând tulpina falsă a usturoiului, lungă de 15 – 40 cm, funcție de soi.

Tulpini florale se dezvoltă rareori, când condițiile de mediu provoacă transformarea unui mugur vegetativ în mugur florifer care crește până la 1 m înălțime.

În condițiile de climă din țara noastră, de obicei nu se realizează astfel de condiții, din care cauza usturoiul nu înflorește decât foarte rar.

Originea şi aria de răspândire în cultură

Usturoiul se cultiva în țara noastră în toate zonele legumicole, fiind o legumă mult prețuită în consum. Suprafața Necesarul annual al tarii pentru samanta este de cca. 1500 tone. Usturoiul este vechi în cultură, fiind cunoscut cu 5000-6000 ani î.e.n. Usturoiul este original din Asia Mică (Kazahstan, Uzbekistan, Afganistan, India ), Bazinul Mării Mediterane în Munţii Caucaz şi Carpaţi.

Usturoiul (Alium sativum) este o plantă erbacee foarte nutritivă din familia Liliaceelor, cu gust și miros caracteristic, al cărei bulb este compus din mai mulţi bulbi mici, de formă lunguiaţă. Este cunoscut în toată lumea și utilizat atât ca legumă cât și în condimentarea diverselor preparate din carne. Usturoiul conţine: uleiuri eterice, glucide, substanţe minerale (arsen), precum și substanţe fitomcide. Este o plantă comestibilă, utilizată ca aliment și condiment. În medicina populară este considerat, un adevărat medicament, datorită conținutului bogat de vitamine și substanțe minerale. În Egiptul antic și în timpul romanilor, usturoiul era cunoscut ca un mijloc preventiv al bolilor contagioase. Ulterior s-a stabilit că efectul usturoiului, în combinație cu mierea de albine, sau alte produse naturale, este benefic în prevenirea sau ameliorarea bolilor cardiovasculare, a tulburărilor degestive, sau a pneumopatiilor. În afară de efectul antimicrobian, are și un efect antihelmintic (contra viermilor intestinali).

Usturoiul poate fi: de toamnă care dă o căpăţână tare, ce se păstrează bine peste iarnă şi de primăvară care dă bulbili mai suculenţi, mai puţin iuţi şi care nu se conservă bine. După recoltare, usturoiul se usucă în aparate speciale, la fum; usturoiul afumat se păstrează mai bine decât cel uscat la soare sau în cuptoare obişnuite.