Cuprins
- Introducere.3
- Iradierea produselor alimentare- metoda de conservare non-termica. 4
- Doze si efecte ale iradierii. 7
- Aplicatii ale tratamentului cu iradiere asupra produselor alimentare. 9
- Modificari induse in alimente. 11
- Concluzii. 12
- Bibliografie. 13
Extras din proiect
Introducere
Motivatia alegerii temei
Primele metode de conservare s-au bazat pe pastrarea alimentelor in locuri reci si aerisite, acoperirea acestora, pastrarea alimentelor in substante protectoare, precum zaharul, sarea, uleiul, miere sau prin afumare.
Am ales aceasta tema deoarece, de secole, oamenii au descoperit diverse metode de conservare a alimentelor, datorita nevoii lor de a pastra un timp cat mai indelungat alimentele bune pentru consum. Aceste metode s-au perfectionat, insa s-au descoperit si altele, precum folosirea radiatiilor (iradierea).
Desi majoritatea populatiei este sceptica in ceea ce priveste consumul produselor conservate prin iradiere, aceasta este o tehnologie folosita cu succes , de peste 30 de ani, de producatori si distribuitori din industria alimentara din peste 40 de tari, pentru a pastra prospetimea produselor perisabile.
Insa, aceasta tehnologie este deosebit de controversata.
Unele alimente sunt supuse iradierii, pentru a se mentine mai mult timp proaspete. Iradierea alimentelor inseamna tratarea lor cu radiatii ionizate si este o metoda veche de conservare a unor alimente.
S-a experimentat initial pe legume si fructe, apoi metoda s-a extins si la alte produse, cum sunt condimentele, carnea, faina, cafeaua, etc.
In unele tari, pentru ca oamenii sa stie ce cumpara, pe alimentele supuse iradierii se aplica un marcaj prin care se spune acest lucru. La noi in tara, desi acest lucru este prevazut de legislatia invigoare, rareori se aplica. In mod normal, pe alimentele in cauza ar trebui sa fie inscriptionate "iradiat" sau "tratat cu radiatii ionizante".
Daca se face corect, respectand proportiile, iradierea nu dauneaza calitatilor nutritive ale alimentelor.
Folosirea radiatiilor ionizante pentru conservarea produselor alimentare a fost sugerata pentru prima oara in 1916 si a fost patentata in Statele Unite in 1921 si in Franta in 1930. Totusi, metoda nu a fost folosita imediat la scara comerciala, datorita imposibilitatii de a obtine cantitatile necesare de radiatie ionizanta la costuri rezonabile. Din anii 50, iradierea produselor alimentare a constituit un subiect de interes stiintific, politic si public si a fost aplicata unui domeniu larg de produse alimentare, incluzand peste, moluste, pui, fructe de mare, cereale, fructe si legume, nuci si condimente. In 1981, au fost adoptate principalele documente privind iradierea alimentelor si includerea acestui procedeu in Codex Alimentarius.
Iradierea produselor alimentare- metoda de conservare non-termica
Iradierea sau tratamentele ionizante aplicate produselor alimentare reprezinta o metoda de procesare fizica in vederea conservarii acestor produse.
Principiul acestei metode presupune producerea unei cantitati controlate de raze beta sau raze X, prin intermediul radiatiilor ionizante din izotopii radioactivi de cobalt sau cesiu sau din electronii acceleratori in vederea tratarii produselor alimentare. Alimentele tratate astfel nu devin radioactive.
Cercetarile efectuate in acest domeniu, de mai bine de 40 de ani, au demonstrat ca iradierea alimentelor poate conduce la:
- Distrugerea insectelor si parazitilor din cereale, boabe de fasole uscata, fructe si legume deshidratate, carne si fructe de mare;
- Prevenirea incoltirii cartofilor sau cepei
- Intarzierea maturarii fructelor si legumelor
- Reducerea numarului de microorganism din alimente
Astfel incidenta imbolnavirilor cauzate de agenti patogeni prezenti in alimente poate fi scazuta si valabilitatea produselor poate fi prelungita.
Proctor si Goldblith (1951) au concluzionat ca alimentele pot fi sterilizate prin radiatii ionozante si au facut o serie de observatii in acest sens:
1. Mediul in care microorganismele au fost iradiat a constituit un factor important in ceea ce priveste determinarea dozei corecte de iradiatii pentru inactivarea bacteriana.
2. Enzimele au fost mai rezistente la radiatiile ionizante decat bacteriile
3. Iradiera alimentelor in stare congelata a diminuat aparitia schimbarilor de aroma in lapte si suc de portocale.
Bibliografie
Banu,C.,s.a., Procesarea industriala a carnii, Editura Tehnica ,Bucuresti, 1988
Banu,C.,s.a., Progrese tehnice, tehnologice si stiintifice in industria alimentara, vol. I, Editura Tehnica, Bucuresti, 1993
Banu, C, Vizireanu, C., Lungu, C. Principii de conservare, Universitatea ,,Dunarea de Jos", Galati, 1996
Satinover, N., Marinescu, I., Conservarea industriala a alimentelor. Editura Tehnica, Bucuresti, 1962
http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2009:242:0002:0018:RO:PDF (Raport al Comisiei privind iradierea produselor alimentare pentru anul 2007 (2009/C 242/02) )
http://uw-food-irradiation.engr.wisc.edu/Facts.html
Preview document
Conținut arhivă zip
- Iradierea produselor alimentare ca metoda de conservare.docx