Proiectarea unei Exploatații Agricole în Sistem Ecologic

Introducere

Prezentarea conceptului de fermă ecologică şi importanţa ei

Proiectarea sistemelor agricole este o lucrare tehnică ce are ca obiectiv identificarea soluţiilor optime pentru a schimba un sistem dintr-o stare iniţială (uneori necorespunzătoare) într-o stare dorită (mai performantă sau mai adaptată la necesităţile existente). Acest proces de proiectare constă în stabilirea procedeelor, resurselor umane, materiale şi financiare şi a perioadei de timp necesare realizării sistemului agricol dorit, precum şi în aplicarea (implementarea) în practică a acestora după ce sunt dezbătute, îmbunătăţite şi aprobate de cel care coordonează sistemul (după TONCEA şi ALECU 1999).

Comisia Codex Alimentarius defineste agricultura organică ca "o abordare holistă a sistemului de management al productiei, care promovează si întretine dezvoltarea sănătoasă a agro-ecosistemelor, incluzând biodiversitatea, ciclurile biologice si activitatea biologică a solului. Accentul este orientat către utilizarea practicilor manageriale în acord cu utilizarea input-urilor exterioare fermei, luând în considerare conditiile regionale la care sistemele trebuie să se adapteze. Aceasta se realizează prin utilizarea, acolo unde conditiile permit, de metode agricole, biologice si mecanice, în opozitie cu utilizarea substantelor de sinteză, pentru a realiza orice functie specifică în sistem cu utilizarea." (Codex Alimentarius Commission - Guidelines for the production, processing, labeling and marketing of organically produced foods, CAC/GL 32-1999.)

Capitolul 1. Sistemul de agricultură practicat

1.1. Sistemul de agricultură: caracteristici, avantaje şi dezavantaje

1.1.1. Caracteristicile agriculturii ecologice

Producţia ecologică presupune realizarea unor sisteme agricole durabile, echilibrate, diversificate, urmărind protejarea mediului înconjurător şi furnizarea de produse agroalimentare de certă calitate nutritivă şi sanitară.

Principiile de bază care stau la baza acestui deziderat al agriculturii ecologice sunt următoarele:

- eliminarea oricărei tehnologii (sau elemente de tehnologie) poluante, în special în acelea în care sunt folosite substanţe toxice, materiale sintetice, îngrăşăminte chimice, antibiotice, hormoni de creştere ş.a.;

- promovarea speciilor şi soiurilor adaptate condiţiilor locale în realizarea unor structuri de producţie şi asolamente viabile;

- susţinerea continuă a refacerii şi ameliorării fertilităţii naturale a solului;

- integrarea în sistemul agricol de producţie vegetală cu cel de creşterea animalelor;

- folosirea raţională a resurselor energetice convenţionale şi valorificarea complexă a produselor secundare refolosibile;

- modelarea vieţii pe ciclurile naturale existente şi protejarea acestora.

Pe această cale se vor putea obţine în cadrul agriculturii ecologice, pe lângă păstrarea echilibrului natural şi produse cu valoare biologică ridicată şi sănătoase.

1.1.2. Avantajele si dezavantajele sistemului de agricultură ecologică

Sistemul de agricultură , adaptat la condiţiile locale, are ca scop obţinerea de resurse alimentare de înaltă calitate, în condiţiile protejării mediului.

Pe termen lung, acest sistem de cultură a plantelor vizează următoarele avantaje:

- producerea de hrană de înaltă calitate;