Tehnologia de cultivare pentru speciile legumicole - Usturoi și Țelina pentru rădăcină

Cultura usturoiului comun

Allium sativum, fam. Liliaceae

1. 1. Origine:

Usturoiul (Allium sativum) este o plantă comestibilă, originară din zona Africii de N, utilizată ca aliment și condiment.

1.2. Generalități:

Usturoiul se cultivă pentru: bulbi, tulpina falsa si frunzele verzi. Bulbul conține 25-30% substanță uscată, conținut ridicat în glucide, proteine, vitamine: C, B1, B2, E; săruri minerale: fosfor, siliciu, potasiu. Cantități mari de fitoncide care au efect bactericid și antiinflamator.

În combinație cu mierea de albine, sau alte produse naturale, este benefic în prevenirea sau ameliorarea bolilor cardiovasculare, a tulburărilor digestive, sau a pneumopatiilor. În afară de efectul antimicrobian, are și un efect antihelmintic (contra viermilor intestinali).

1.3. Particularități biologice:

Usturoiul este o plantă bulboasă care și-a pierdut în decursul timpului posibilitatea de a produce flori fertile, în anumite zone ale globului, ca urmare a adaptării la condițiile climatice, înmulțindu-se numai pe cale vegetativă. Sistemul radicular este slab dezvoltat, fasciculat, 10-20 cm adancime. În sol dezvoltă un bulb cu 10-20 bulbili, cei de la exteriorul căpățânii mai mari, iar cei din interior, mai mici. Bulbilii sunt protejati individual printr-o tunica de culoare albă sau roz. Fiecare bulbil prezentând câte un mugur, la partea bazală având rădăcini adventive care germineaza la plantare. Frunzele 8-15 la număr, liniare, lanceolate, în partea mediană se suprapun formând o tulpină falsă.

1.4.Relația cu factorii de mediu

Înrădăcinați rezistă până la -25°C iar în perioada de repaus până la -15°C. La o temperatură optimă de 18°-20°C si zile lungi este favorizata formarea bulbilor. Cerințe mari față de lumină, cerințe și mai mari față de apă datorită sistemului radicular superficial. Necesită soluri ușoare spre mijlocii, fertile neutre sau slab alcaline.

Elementele nutritive trebuie să fie mai în abundență față de necesarul de la cultura de ceapă.

1.5. Soiuri

Sortimentul de soiuri care se cultivă în lume este relativ larg și se clasifică după apartenența la grupele ecologice, precocitate, culoarea tunicilor, culoarea frunzelor acoperitoare. Ex- Globulus asimetric, Globulus piramidal etc

1.6. Tehnologia de cultivare

Ca și în cazul culturii de ceapă comună prin arpagic, cultura de usturoi se poate realiza din toamnă sau din primăvară, în funcție de grupa ecologică de care aparțin soiurile folosite.

Alegerea terenului se face respectând aceleasi exigente ca la cultura de ceapa, ba mai mult, solul trebuie sa aibă un agrofond mai bogat.

Pregătirea terenului incepe din toamna, prin lucrări asemănătoare culturii de ceapă. Dacă înființarea culturii se face din toamnă, se are în vedere faptul căepoca de plantare este în jurul perioadei de 10-15 octombrie. În acest caz, pregătirea terenului incepe cel tarziu la 1 octombrie. Se distrug resturile vegetale și se efectuează o lucrare cu grapa cu discuri, după care se aplică fertilizarea de bază, care, pe cât posibil, să includă și aplicarea a 20-30 t/ ha mraniță, mai ales dacă la cultura premergătoare nu s-a efectuat fertilizare organică.

Arătura de bază se face cu grijă, avându-se în vedere dislocarea masei de sol , marunțirea cu ajutorul G.D.-3.2. prin trecerea de 2 ori. Se mai pot utiliza combinatorul și freza în acest scop

Pregătirea terenului se definitivează prin modelarea terenului în straturi înălțate, cu lățimea la , fincoronament de 94 (104) cm.Lucrarea de modelat se efectuează exclusiv pentru evitarea băltirilor, precum și pentru zvântarea și încălzirea mai ușoară a terenului în primăvară.