Proiectarea exploatării zăcămintelor de hidrocarburi fluide

CAPITOLUL 1 : MODELUL GEOMETRIC AL ZĂCĂMÂNTULUI

1.1. Harta structurală a zăcământului

Harta cu izobate reprezintă proiecția în plan orizontal a punctelor de intersecție dintre un plan reper și diverse plane izobatice.Ca plan reper se ia, de obicei, intrarea în strat.Planul izobatic este un plan orizontal măsurat față de un plan de referință.

Hărțile structurale pot fi întocmite prin metoda secțiunilor geologice sau prin metoda triadelor.

Metoda secțiunilor geologice presupune cunoașterea a cel puțin 2 profile geologice (pentru mai multă exactitate a 3 profile) pe care este reprezentat stratul reper (acoperișul stratului) fiecare dintre aceste profile având cunoscută adâncimea exactă la care se află acest strat. Se mai cunoaște si dispunerea în spațiu a acestor profile (distanța dintre profile și orientarea lor). Unind punctele de egală adâncime se obțin curbe de egală adâncime (izobate). Cu cat dispunem de mai multe profile cu atât harta structurală va fi mai exactă.

În proiectul de față, harta structurală a zonei analizate a fost întocmita prin metoda triadelor.

Aceasta metodă presupune unirea printr-un segment de dreaptă a sondelor de explorare existente două câte două sonde și obținerea unei rețele de drepte care se formează între cele 4 sonde pe care le avem date. Rețeaua este formată numai din triunghiuri. Cunoscând adâncimea stratului reper în fiecare sondă (din diagrafiile electrice) se realizează o împărtire a fiecărui segment în segmente mai mici, fiecărui punct de pe dreapta ce unește două sonde fiindu-i acordată o valoare de adâncime. Astfel, întreaga rețea de drepte este împărtârțiă în mici segmente, iar punctelor de pe drepte le sunt atribuite valori de adâncime. Unind punctele de egală adâncime, se obțin curbe de egală adâncime, adică izobate.

Adâncimile reperelor respective citite pe diagrafii sunt cote absolute. Având în vedere că la suprafață sondele pot fi situate la nivele diferite este necesar ca reperele măsurate în sonde diferite să fie raportate la un nivel unic, care după cum s-a mai arătat se ia, de obicei, nivelul mării. Astfel, din elevație se scad adâncimile reale ale sondelor și se obțin adâncimile izobatice.

- Sonda 766 are elevația de 90 m

- intrarea în strat: 90 - 1354= - 1264 m

- ieșirea din strat: 90 - 1410 = - 1320 m

- Sonda 589 are elevația de 384 m

- intrarea în strat: 384- 1730 = - 1346 m

- ieșirea din strat: 384 - 1783 = - 1399 m

- Sonda 514 are elevația de 66 m

- intrarea în strat: 66 - 1496 = - 1430 m

- ieșirea din strat: 66 - 1550 = - 1484 m

- Sonda 586 are elevația de 355 m

- intrarea in strat: 355 - 1723 = -1368 m

- ieșirea din strat: 355 - 1789 = -1434 m

Figura 1 : Model de hartă structurală a zăcământului

Harta structurală aferentă proiectului de tip 3B se găsește la Anexa 1.

1.2. Fixarea poziției inițiale a contactului țiței - apă

Trasarea limitei apă - țiței, s-a realizat prin studierea diagrafiilor electrice a sondelor, anume prin observarea atentă a contactului apă - țiței.

Odată aflat acest contact în fiecare sondă în parte, s-a citit adâncimea la care se află (contactul), se așează pe profilul geologic ce se va întocmi valoarea citită, apoi, având în vedere că, contactul apă - țiței este întotdeauna orizontal se va trasa o linie (care cuprinde valoarea citită pe diagrafie) orizontală aflându-se astfel contactul apă - țiței în acoperișul și culcușul stratului.

Pentru exactitatera calculelor, s-a ales ca, contactul apă - țiței să se ia la jumătatea distanței dintre culcușul stratului și acoperișul acestuia (deoarece limita apă-țiței nu este perpendiculară pe strat).

Limita hidrocarburi - apă se determină tot din diagrafii, pe baza curbelor

de rezistivitate.

Această limită hidrocarburi - apă prezintă două contacte cu stratul productiv: un contact pe acoperiș și un contact pe culcuș. Proiecția acestor două contacte pe harta cu izobate prezintă, la rândul ei două contururi: un contur interior (pe culcuș) și unul exterior (pe acoperiș).

Între cele două contururi se găsește așa numita zonă de contact.

Se construiește harta cu izobate pentru fiecare sondă și se determină adâncimile din culcușul și acoperișul rezervorului de hidrocarburi precum și de adâncimea de situare a limitei apă-țiței în funcție de diagrafii.