Cuprins
- 1.Stabilirea rolului functional al piesei folosind analiza morfofunctionala a suprafetelor
- 2.Alegerea materialului optim pentru confectionarea piesei
- 3.Stabilirea procedeelor posibile de realizare a piesei-semifabricat
- 4.Obtinerea piesei-semifabricat printr-un procedeu tehnologic de turnare
- 5.Obtinerea piesei-semifabricat printr-un procedeu de deformare plastica
- 6.Analiza tehnico-economica a doua variante de proces tehnologic si determinarea variantei optime de obtinere a piesei-semifabricat
- 7.Succesiunea logica a tuturor operatiilor necesare obtinerii piesei-semifabricat prin procedeul optim
- 8.Succesiunea logica a tuturor operatiilor si fazelor necesare obtinerii piesei finite
Extras din proiect
Etapa 1.Stabilirea rolului functional al piesei folosind analiza morfofunctionala a suprafetelor
Cunoaşterea rolului funcţional al piesei este prima etapă în proiectarea oricărui proces tehnologic de realizare a sa. Acesta depinde de rolul funcţional al fiecărei suprafeţe care delimitează piesa. Din acest motiv în primul rând se stabileşte rolul funcţional al fiecărei suprafeţe.
Metoda folosită pentru stabilirea rolului funcţional posibil sau pentru proiectarea unei piese poartă numele de analiză morfofuncţională a suprafeţelor. Aceasta presupune parcurgerea succesivă a următoarelor etape:
- descompunerea piesei în suprafeţe cât mai simple (plane, cilindrice, conice, elicoidale etc.);
- notarea tuturor suprafeţelor ce delimitează piesa în spaţiu folosind sensul trigonometric sau o altă ordine;
- analiza fiecărei suprafeţe în parte din următoarele puncte de vedere: forma geometrică a suprafeţei, dimensiuni de gabarit, precizie dimensională, precizie de formă, precizie de poziţie, rugozitate şi duritate;
- întocmirea unui graf “suprafeţe-caracteristici”;
- stabilirea rolului funcţional al piesei care se face în urma analizei de corelaţie a diferitelor tipuri de suprafeţe obţinute în graful “suprafeţe-caracteristici”. Rolul funcţional impus unei piese se obţine presupunând pentru suprafeţele ce delimitează piesa în spaţiu caracteristicile corespunzătoare tipurilor de suprafeţe (de asamblare, funcţionale, tehnologice sau auxiliare).
Având aceste informaţii primare se pot deduce procedeele tehnologice posibile de realizare a fiecărei suprafeţe în parte pentru a se proiecta apoi procedeul tehnologic optim de realizare a piesei ca un tot unitar.
Impartirea piesei in suprafete simple
Din analiza morfofuncţională a piesei s-a stabilit cu precizie care suprafeţe trebuie prelucrate ulterior prin aşchiere, precum şi necesitatea aplicării unei turnări de precizie care presupune adaosuri de prelucrare mici. În această situaţie consumul de material pentru piesa considerată este mic, iar productivitatea prelucrării este crescută.
S-a ţinut cont ca suprafeţele să asigure o bună aşezare sau prindere a piesei la prelucrarea ei prin aşchiere.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Surub Special.doc