Piața asigurărilor de persoane

Cele mai vechi forme ale asigurărilor de viaţă sunt îndemnizaţiile de deces, acordate în vederea acoperirii cheltuielilor de înmormântare şi asigurările de rentă viageră. Ambele au apărut în antichitate, fiind legate de asociaţii religioase.

Până la sfârşitul secolului XIX, cele două forme ale asigurărilor de viaţă au fost cele mai practicate forme de asigurare.

Tabelele de mortalitate şi introducerea calculelor actuariale au revoluţionat în întregime practica asigurărilor de viaţă.

De-a lungul timpului, nevoile care au determinat încheierea unei asigurări de viaţă s-au schimbat destul de mult. Astăzi în afara grijilor legate de cheltuielile de înmormântare, se constată nevoia unor asigurări, printre care mai frecvente sunt următoarele:

- asigurarea unei protecţii financiare a familiei sau a celor dependenţi în caz de deces,

- achitarea datoriilor unei persoane în caz de deces, caz în care asigurarea apare ca o garanţie pentru credite,

- alocaţia de urmaş,

- alocaţia de bătrâneţe,

- economisirea pentru eventualele datorii viitoare (studiile copiilor, zestre, etc.),

- cheltuieli de spitalizare, îngrijire medicală, compensarea veniturilor în caz de boală sau invaliditate temporară,

- investiţiile, etc.

Asigurarea de viaţă este o formă de protecţie financiară, a deponenţilor sau a altor persoane desemnate în cazul decesului asiguratului.

Din punct de vedere a societăţii de asigurare, asigurarea de viaţă reprezintă o modalitate de transfer al riscului financiar legat de pierderea vieţii sau sănătăţii unui individ asupra unui grup de indivizi, expuşi acelaşi risc.

Din perspectiva individului, asigurarea de viaţă poate fi definită ca o înţelegere prin care asiguratul plăteşte o anumită sumă de bani-prima de asigurare-în schimbul căreia asigurătorul va plăti o anumită sumă de bani-suma asigurată-în caz de deces sau de supravieţuire.

Se poate afirma că asigurarea de viaţă se bazează pe încheierea unui contract de asigurare, prin care asigurătorul se obligă să plătească” beneficiarului” asigurării, o anumită sumă la producerea riscului asigurat, suma asigurată, în schimbul plăţii de către contractantul asigurării a unei prime de asigurare, respectiv” preţul” protecţiei oferite asiguratului de către asigurător.

Riscul în asigurare de viaţă este riscul de deces .Decesul este un eveniment sigur, cert, incertitudinea rezultă din momentul în care el se produce.

Primele de asigurare se stabilesc pe baza calculelor actuariale, avându-se în vedere criterii generale (statistici demografice, tabele de mortalitate) şi speciale (ce ţin de individ). Din primele de asigurare încasate se creează rezervele matematice care se valorifică prin investire, sporind fondul din care se vor plăti sumele asigurate.

Spre deosebire de asigurările generale, unde contractele de asigurare sunt contracte de despăgubire, în asigurările de viaţă acest lucru nu este valabil, deoarece nici viaţa, nici sănătatea sau integritatea nu pot fi evaluate în bani. Oricine are un interes asigurabil nelimitat în cea ce priveşte propria persoană, dar modul în care îşi determină suma asigurată depinde de puterea sa financiară şi de nivelul de protecţie de care are nevoie şi pe care îl poate susţine.

In ţările cu tradiţie în asigurări, încheierea unei poliţe de asigurare este o decizie individuală pe bază voluntară, făcută din interes personal sau pentru a proteja familia..

Pentru a fi eficiente pentru asigurat şi companie, asigurările de viaţă se încheie de regulă pe un număr cât mai mare de ani 10,15,20 ani. Sunt asigurări pe termen mediu şi lung (de la 5-25 ani sau chiar mai mare), spre deosebire de contractele de asigurare generală, a căror durată este redusă (un an, o lună, o călătorie) .Dată fiind această caracteristică, asigurarea de viaţă obligă la o deosebită seriozitate a contractantului asigurării privind plata primelor sub aspectul regularităţii şi a perioadei de asigurare, plata primelor se poate face o singură dată ( întreaga primă)sau în rate anuale, semianuale, trimestriale şi mai rar lunare.

În terminologia uzuală a asigurărilor de viaţă se consideră că atunci când în baza contractului de asigurare, asigurătorul acordă o indemnizaţie (sumă asigurată)- la expirarea asigurării într-o singură tranşă, asigurarea este de capital. Indemnizaţiile periodice se practică în sistemul asigurărilor de rentă(anuităţi).

La produsele „pure” se pot adăuga şi unele clauze adiţionale, în funcţie de nevoia fiecărui asigurat în parte, prin care se extinde gama riscurilor şi implicit a protecţiei prin asigurare.

Asigurările de viaţă clasice nu sunt întotdeauna tentante numai prin protecţia pentru riscul de deces, motiv pentru care societăţile de asigurare au elaborat noi tipuri de produse prin care alături de protecţie sunt oferite şi alte avantaje cum ar fi: economisirea, investiţii, pensie pe o perioadă determinată sau viageră, tratament medical, cheltuieli de înmormântare, etc. Deci asiguratul poate beneficia de sume importante pe durata vieţii, ceea ce înseamnă că asigurările pot fi şi asigurări de supravieţuire.

Valoarea de răscumpărare

În cazul contractului cu capitalizare, dacă asiguratul, datorită incapacităţii de a continua plata primelor sau datorită unui alt motiv doreşte să întrerupă contractul înainte de data expirării acestuia, are dreptul să i se ramburseze o anumită sumă denumită valoare de răscumpărare.

Aceasta se calculează numai pentru contractele cu plata eşalonată, prin aplicarea unei cote procentuale asupra rezervei matematice. Acest procent este diferit în funcţie de momentul rezilierii contractului. Rezilierile din primii ani de existenţă a contractului se concretizează în valori de răscumpărare reduse, datorită nivelului ridicat al cheltuielilor efectuate de asigurător în această perioadă. Asiguratul are dreptul de a rezilia contractul în orice moment şi de aceea în calculul primelor de asigurare se ţine seama de procentul persoanelor care se aşteaptă să rezilieze poliţa de asigurare în fiecare an.

Dacă asiguratul nu mai poate sau decide să nu mai continue contractul de asigurare, asigurătorii acceptă ca el să rămână asigurat pe toată perioada iniţială însă pentru o sumă asigurată redusă, calculată în funcţie de valoarea de răscumpărare la momentul respectiv. Acea valoare poate reprezenta primele de asigurare pentru care se calculează suma asigurată, aceasta fiind mai mică decât în cazul în care s-ar plăti primele conform condiţiilor convenite.