Analiza declarației Aplici sau explici la SC Biofarm SA

1. Introducere

Guvernanța corporativă continuă să reprezinte o temă de mare interes, atât pentru cercetători, cât și pentru practicieni, ca urmare a provocărilor permanente cărora companiile trebuie să le răspundă. Contextul economic și pandemic actual, dar și nevoia unei dezvoltări sustenabile aduc în fața guvernanței cerințe noi, impunând o regândire a strategiei, precum și a proceselor de business. Noile provocări impun implementări consolidate ale guvernanței corporative.

2. Necesitatea implementării unei Guvernanțe corporative

Necesitatea unei guvernanțe corporative mature în cadrul tuturor entităților, indiferent de natura lor (instituții publice, companii, instituții financiare, agenții guvernamentale etc.), este unanim recunoscută, însă implementările existente evidențiază inconsecvențe și chiar întârzieri îngrijorătoare în construirea unei guvernanțe corporative solide, total asumate. Guvernanța corporativă se bazează pe câteva principii binecunoscute, dar o implementare reușită implică aplicarea acestora în rezonanță cu particularitățile culturale, de reglementare, economice (inclusiv practici comerciale specifice) și chiar religioase (de exemplu, zona islamică). De aceea, o anume dinamică în planul guvernanței este necesară în efortul de adecvare la particularitățile economice, social-culturale și politice existente.

Institutul Auditorilor Interni a definit guvernanța corporativă prin ansamblul proceselor și structurilor implementate de consiliul de administrație/supraveghere pentru a aduce la cunoștință, a administra și a monitoriza activitățile organizației cu scopul îndeplinirii obiectivelor. Procesele de guvernanță corporativă vizează procedurile utilizate de către reprezentanții consiliului de administrație și de conducerea executivă pentru a asigura o direcție strategică clară, a atinge obiectivele stabilite, a supraveghea procesele de management al riscului și de control.

Principiile de guvernanță corporativă au fost actualizate de către Organizația pentru Dezvoltare și Cooperare Economică (OECD, 2015). . Un principiu important este cel privind „asigurarea bazei pentru un cadru eficient de guvernanță corporativă” legal, de reglementare și instituțional, care să promoveze piețe transparente și o alocare eficientă a resurselor, pe care participanții din piață să se poată baza.

Rolul părților interesate în guvernanța corporativă reprezintă o problemă sensibilă. Cadrul de guvernanță ar trebui să confirme drepturile părților interesate stabilite prin lege sau prin acorduri reciproce și să sprijine colaborarea dintre corporații și părțile interesate în crearea bogăției, a locurilor de muncă și a durabilității întreprinderilor stabile financiar. . Companiile trebuie să aibă responsabilități mai extinse, urmărind mai mult decât obiectivul maximizării profitului. Așteptările privind aceste companii, în special a celor listate la bursă, sunt de a pune accent pe responsabilitatea socială corporativă, de a adera la politicile de mediu, sociale și de guvernanță (ESG). Comisia europeană a adoptat Directiva nr. 2014/95/EU, ce prevede obligativitatea unei declarații non-financiare care să cuprindă aspecte legate de mediu, aspecte sociale, nediscriminare, respectarea drepturilor omului, combaterea corupției și dării de mită, utilizarea de energii regenerabile și neregenerabile, emisii de gaze cu efect de seră, utilizarea apei și poluarea aerului. Analiza celor de la Ernst & Young arată că atenția investitorilor instituționali se îndreaptă progresiv către raportările non-financiare. Studiul, la care au participat peste 300 de investitori (și continuând sondajele din anii anteriori) evidențiază că procentajul respondenților care afirmă că nu revizuiesc rapoartele non-financiare sau le acordă o importanță minoră a scăzut de la 36% în 2013, la 22% în 2016 și la 2% în 2020. De asemenea, 98% dintre investitorii instituționali sunt interesați de rapoartele non-financiare ale companiilor și deciziile de a investi au fost luate în ultimul an în proporție de peste 90% pe baza performanțelor non-financiare.

În cazul analizei efectuate de Popescu (2017) asupra companiilor din România se constată că entitățile cu capital străin au un nivel ridicat de conformitate a raportării, acest fapt putând fi asociat cu cerințe provenite din țara de origine a entității sau legate de cultura antreprenorială a investitorilor. Analizând câteva zeci de companii românești, Stanciu et. al (2020) au concluzionat că raportarea non-financiară se axează în principal pe divulgarea de informații generale, însă companiile cu dimensiuni mai mari ale consiliului de administrație și care convoacă mai des consiliul de administrație au înregistrat o raportare a sustenabilității de mai bună calitate.

Implementările în planul guvernanței corporative, așa cum sunt ele reflectate în documentele publice ale companiilor analizate, ne conduc către un tablou foarte divers, indicând niveluri diferite în planul asumării bunelor practici. Această concluzie este bazată pe un set de elemente relevante din punctul nostru de vedere: rigoare în prezentare, implicare vs. abordare formală a raportării, transparență, implicare socială, asumarea unei dezvoltări durabile, strategii și politici dovedind gândire pe termen lung.