Formarea grupului de perechi într-un model de selecție adversă

INTRODUCERE

Subiectul aceste lucrari este de a dezvolta un model de selectie adversa in care sistemele grupului de perechi(PGS), sunt aratate ca fiind factorii ce declanseaza rate mici de dobanda si inlatura proportia creditului in cazul in care debitorii sunt neinformati despre parteneri, iar verificarea statutului lor de catre banca s-a dovedit a fi costisitoare.

Lucrarea este structurata dupa cum urmeaza:

INTRODUCERE

SECTIUNEA 1 - in care se schiteaza modelul de baza

- se analizeaza consecintele contractului

standard banca – debitor,

- se incearca reducerea ineficientei de pe piata creditului

SECTIUNEA 2 - se analizeaza consecintele unui PGS sub asumarea faptului ca debitorii sunt neinformati despre tipul fiecaruia dintre ei

SECTIUNEA 3 - concluzioneaza analiza noastra

- propune niste piste pentru cercetare viitoare

FINALUL - examinare suplimentara, adica cazul in care debitorii sunt informati despre potentialii parteneri

O cunoscuta familie de modele de selectie adversa in traditia lui Stiglitz si Weiss demonstreaza ca ratele de dobanzi cresc atunci cand:

a) bancile sunt incomplete informate despre riscurile proiectelor debitorilor, si de altfel aceste banci nu pot face discriminari impotriva acestora

b) debitorii nu au garantii cu care sa asigure un imprumut

Efectele acestor rate mari de dobanda :

- indivizii cu venituri mici (ex studenti, imigranti, someri si marea majoritate a populatie din tarile in curs de dezvoltare) nu pot lua credite

- nu pot profita de oportunitatile de investitii

Solutie pentru rezolvarea problemei???

SITEMUL GRUPURILOR DE PERECHI

- banca acorda credite debitorilor fara garantii

- debitorii trebuie sa se organizeze intr-un grup pentru a primi imprumutul, aceasta fiind conditia esentiala a bancii

- debitorii trebuie sa-si ia responsabilitatea comuna pentru imprumut( pe langa faptul ca fiecare isi ramburseaza partea din imprumut, fiecare membru al grupului trebuie sa accepte sa plateasca datoriile membrilor care nu platesc, in caz contrar refinantarea viitoare va fi interzisa)

- aceste sisteme au avut foarte mare success in mediul rural din tarile sarace: (Bangladesh, Philiphine, Bolivia) precum si in zone urbane(Dhaka, Chicago), Grameen Bank Of Bangladesh

- reducererea ratelor de dobanda prin asa numitul efect de garantie – adica schimbarea actelor intre debitori ca o garantie in spatele imprumutului

- mecanism totalizator de risc efectiv, care sporeste eficienta in ceea ce priveste informatiile - economiile de sate in care indivizii informati se autoselecteaza

- economiile de la orase in care migratia fortei de munca este mare si astfel informatii despre tipul potentialilor parteneri sunt insuficiente

- intr-o economie urbana cu debitori anonimi,heterogeni si mobili potrivirea aleatorie a acestora intr-un grup poate fi generatoare de compatibilitate

- incurajeaza participarea debitorilor la piata creditului

Analiza acestei lucrari difera de literatura extinsa pe monitorizarea perechilor (Stigltiz, Varian, Armendariz de Aghion) care se focalizeaza pe monitorizarea “ex post”-(pozitiei ulterioara a debitorilor) si executia imprumutului. Aceasta literatura accentueaza avantajul relativ al debitorilor fata de banci, prin apropierea geografica si legaturilor comerciale.

Aceasta abordare “ex post” desconsidera procesul “ex ante” al formatiei grupului de perechi, iar in particular esueaza in a gasi caracteristicile diferite ale debitorilor participanti.

Prezenta lucrare porneste de la Armendariz de Aghion, Gollier si Ghatak si se concentreaza pe cazul informarii publice.In acest caz debitorii ar trebui sa fie perfect informati despre tipul fiecaruia dintre ei si prin urmare, finalizeaza in a se grupa intr-o maniera asortata (sigur cu sigur, riscant cu riscant).

1.Modelul de Bază şi Echilibrul fără Imprumuturi de Grup

Considerăm o populaţie de indivizi neutri la risc care pot investi într-un proiect pe o anumită perioadă de timp. Investiţia necesită o unitate monetară, la începutul perioadei, pe care indivizii nu o deţin. Ei pot ca să se finanţeze împrumutându-se de la o bancă. Populaţia de potenţiali împrumutaţi nu este omogenă: ei pot fi siguri sau riscanţi, notaţi cu S şi respectiv cu R. Un împrumutat S investeşte o unitate de capital şi obţine un rezultat h cu certitudine la sfârşitul perioadei. Un împrumutat R investeşte o unitate de capital şi obţine H cu probabilitatea p, şi zero cu probabilitatea 1 – p. Pe parcursul acestei analizări o să presupunem acelaşi câştig aşteptat pentru clientul R şi pentru clientul S. Acesta este pH = h.

Banca este competitivă şi neutră la risc. Plăteşte un cost de atragere a resurselor egal cu r ≥ 1, unde r este 1 plus rata de dobândă la care se împrumută. Presupunem că h > r astfel încât investiţia fiecărui tip de împrumutat este eficientă.

Există o asimetrie de informaţie ex ante datorită căreia banca nu poate face diferenţa dintre clienţii S şi clienţii R. Cu toate acestea, banca poate să observe ex post, câştigul realizat de un împrumutat plătind un cost de verificare c. Cum este arătat şi în Gale şi Hellwig (1985), pentru c suficient de mare, contractul optim este un contract de debit care specifică o rată fixă de rambursare rb către bancă, şi astfel încât banca plăteşte un cost de verificare c de fiecare dată când împrumutatul nu-şi îndeplineşte obligaţia de plată. Notăm cu π ponderea de împrumutaţi S, şi cu 1 – π ponderea de împrumutaţi R.

In cele ce urmează o să analizăm cazul unui contract de împrumut stadard fără împrumuturi de grup şi o să încercăm să definim setul de echilibre. Dacă numai clienţii S cer credit, banca este la echilibru la rata rb = r deoarece clienţii S întodeauna rambursează cu probabilitatea 1. Dacă şi clienţii S şi clienţii R cer credit, banca este la echilibru la rata rb, astfel încât:

πrb + (1 – π)[prb – (1 – p)c] = r

Asta înseamnă că:

rb = [r + (1 – π)(1 – p)c]/[π + (1 – π)p]

Dacă numai clienţii R cer credit, rata de echilibru este şi mai mare:

rb = [r +(1 – p)c]/p

Dacă clienţi S, clienţi S şi clienţi R, sau numai clienţi R cer credit o să depindă de rb, pe care clienţii îl iau ca reper, la fel ca şi valoarea parametrilor r, h, H şi p.

Presupunem că banca anticipează că ambele tipuri de clienţi o să ceară credit. Banca o să ceară atunci rata de echilibru:

rb = [r + (1 – π)(1 – p)c]/[π + (1 – π)p]

Asta duce la echilibru dacă:

h - rb ≥ 0