Operațiunile Pasive ale Instituțiilor de Credit

OPERAŢIUNILE PASIVE ALE INSTITUŢIILOR DE CREDIT

În anii 90, băncile din România efectuau toate tipurile de operaţiuni bancare, erau practic universal banking.Mai târziu, principalele domernii în care s-au specializat băncile au fost:

• Retail banking;

• Corporate banking;

• Private banking;

• Investment banking.

Operaţiunile bancare se împart in două grupe importante:

1.Operaţiuni de atragere de resurse la vedere sau la termen, în monedă naţională sau in valută, ori legate de acestea, numite şi operaţiuni de pasive;

2.Operaţiuni legate de plasarea resurselor sub formă de credite, pe piaţa interbancară sau în titluri de stat, în lei sau în valută, pe termen scurt, mediu sau lung, numite şi operaţiuni de activ.

Operaţiunile pasive reprezintă pentru instituţia de credit operaţiunile de atragere şi constituire a resurselor.

Operaţiunile pasive sunt cele prin care băncile îşi constituie resursele:

1) Operaţiuni de constituire şi completare a capitalului propriu - deţin o pondere redusă în totalul operaţiunilor pasive (8 - 12%). Fiind în marea lor majoritate societăţi pe acţiuni, băncile îşi formează capitalul propriu prin emisiunea si subscrierea de acţiuni. Capitalul social al unei bănci trebuie vărsat integral şi în formă bănească în momentul subscrierii. Completarea acestuia se realizează pe seama fondurilor de rezervă constituite prin repartizarea unei părţi din profit.

2) Operaţiunile de depuneri - reprezintă cea mai importantă operaţiune de pasiv a băncilor de depozit, prin care se mobilizează capitalurile disponibile temporar din eonomie. Depunerile pot fi constituite de agenţi economici, de populaţie, precum şi de alte bănci.

• depozite la vedere - prezintă o mare elasticitate, în sensul că depunătorii pot dispune în orice moment utilizarea lor pentru plăţile prin cont sau retragerile din cont.

• depozite cu preaviz - deţinătorii pot realiza retrageri doar după înştiinţarea prealabilă a băncii, într-un anumit termen, prevăzut în contract.

• depozite la termen - se realizează prin conturi de depozite (de economii), creând o bază sigură de fructificare în procesul de creditare, pe termene corelate cu natura şi durata acestor resurse.

3) Operaţiunile de împrumut – sunt operaţiuni de procurare a reurselor de la Banca Centrală. Aceste operaţiuni de refinanţare pot fi

• operaţiuni de rescont (operaţiuni de rescont, de împrumut pe gaj de cambii sau de împrumut prin pensiunea cambiilor, de la alte bănci, bănci de scont sau, de regulă, banca de emisiune)

• operaţiunile de lombardare, operaţiuni de împrumut pe garanţii de efecte publice (obligaţiuni şi bonuri de tezaur), prin care banca comercială obţine de la banca de emisiune resurse pe termen scurt.

4) Alte operaţiuni pasive: emiterea de certificate de depozit (pentru acoperirea unor goluri temporare) sau de obligaţiuni (pentru procurarea de resurse pe termen mediu si lung).

Principalele operaţiuni pasive ale instituţiilor de credit sunt:

• Atragerea de depozite de la persoane fizice si juridice;

• Împrumuturi primite de la clientela bancară şi nebancară;

• Constituirea capitalului social şi a fondurilor proprii.

Banca atrage resursele disponibile pe piaţa financiară şi le utilizează în principal la acordarea de credite, plasarea în titluri (bonuri de tezaur, certificate de trezorerie etc.) sau constituirea de depozite la alte bănci.Constituirea resurselor presupune costuri pentru băncile comerciale, materializate în dobanzile plătite la depozitele şi împrumuturile atrase.