Managementul Sistemului de Credit al Republicii Moldova în Perioada de Tranziție

INTRODUCERE

Actualitatea temei investigate. Procesul trecerii de la o economie centralizată la o economie

de tip concurenţial, reprezintă prin sine una dintre cele mai dificile etape de dezvoltare socialeconomică

a ţării. Republica Moldova spre deosebire de alte ţări, foste socialiste, din estul Europei

(Polonia, Cehia, Ungaria etc.) care au abordat un mecanism de trecere la economia de piaţă de tip

„şoc”, a ales o cale de trecere treptată. Această modalitate s-a dovedit a fi neviabilă şi drept urmare,

Republica Moldova se află pe unul dintre ultimule locuri în Europa, în ceia ce priveşte indicatorii

economici, financiari, sociali etc. La modul ideal tranziţia ar fi trebuit să se producă cât se poate de

repede, cu eficienţă maximă posibilă, având ca scop desfăşurarea proceselor de ordin economic,

social şi politic în baza unui set de valori general acceptate, care ar forma cadrul favorabil pentru

apariţia unui climat de stabilitate relativă.

Importanţa activităţii instituţiilor de credit atât în străinătate, cât şi în Moldova (sfârşitul sec.

XIX – începutul sec. XXI), supusă cercetării în prezenta lucrare, este determinată de finanţarea

directă a sectoarelor economiei. Structurarea sistemelor de credit, într-o ţară sau alta, argumentează

existenţa diverselor tipuri de instituţii care contribuie la susţinerea tuturor ramurilor/sectoarelor

economiei. Astfel, redresarea activităţii instituţiilor de credit nebancare în Republica Moldova

(organizaţii de împrumut, asociaţii de economii şi împrumut etc.) începând cu anii 1996-1997 are

un impact benefic asupra finanţării busness-lui mic şi mijlociu din sectoarele rurale ale ţării.

Importantă este şi perfecţionarea strategiilor manageriale ale băncilor comerciale, în scopul

susţinerii finanţării afacerilor mari, dezvoltării leasing-ului financiar, creditelor investiţionale,

ipotecare şi de consum. Managementul procesului de creditare, pe de o parte, joacă rolul decisiv în

activitatea bancară, iar pe de altă parte, de eficienţa lui depinde în mare măsură nivelul de

dezvoltare a economiei în ansamblu.

În perioada de tranziţie volumul creditelor acordate economiei naţionale de băncile

comerciale a avut o tendinţă de majorare, soldul acestora constituind la 31 august 2004 – 6559,1

mln.lei, de cca. 6,3 ori mai mare comparativ cu 1033,9 mln.lei de la sfârşitul anului 1999 [166]. Cu

toate că s-a simţit o creştere a volumului creditelor acordate economiei naţionale de instituţiile

bancare şi a PIB-lui, raportul soldului de credite faţă de PIB, comparativ cu alte ţări în tranziţie, a

rămas destul de mic constituind doar 24,0 % în anul 2003. Conform datelor statistice prezentate de

Banca Mondială, raportul soldului de credite acordate în sectorul privat de sistemul bancar faţă de

PIB, în anul 2001, în Moldova constituia doar 14,8 %. Dacă comparăm acest indicator cu al

Japoniei, care este şi cel mai semnificativ din lume (187,6%), observăm că este de 12,25 de ori mai

mic. Iar dacă facem o comparaţie cu ţările baltice, acest indicator în Estonia este de 27,3% [204,

pp.258-260], deci de cca. 2 ori mai mare.

În acest context, considerăm că atât aspectul metodologic, cât şi cel practic al

managementului sistemului de credit al Republicii Moldova necesită o studiere mai aprofundată.

Utilizarea corespunzătoare a tuturor principiilor manageriale se va solda cu dezvoltarea reţelei

instituţionale, diversificarea portofoliului de credite, formarea unui cadru juridic adecvat, apărarea

drepturilor participanţilor la raporturile de credit, creşterea nivelului profesional al funcţionarilor

din sistemul de credit, dezvoltarea sistemului informaţional etc. Toate cele menţionate vor contribui

la majorarea rentabilităţii agenţilor economici şi la minimizarea riscurilor ce intervin în procesul

efectuării operaţiunilor de credit.

Necesitatea cercetării multiplelor probleme de gestionare şi organizare a sistemului de credit

naţional, găsirea căilor de perfecţionare, precum şi de elaborare a unor metode şi strategii ştiinţifice

manageriale ce vor fi utilizate în soluţionarea problemelor aferente relaţiilor de credit, confirmă

actualitatea prezentei lucrări sub aspect teoretic şi practic.

Scopul cercetării rezidă în studierea şi analiza problemelor managementului sistemului de

credit din Republica Moldova, în special instituţiilor de microfinanţare, în condiţiile actuale, şi

elaborarea unor propuneri relevante privind perfecţionarea funcţionării şi eficientizării acestuia.

Pentru realizarea scopului propus ne-am trasat următoarele sarcini:

• studierea teoriilor managementului şi, în special, a particularităţilor privind managementul

instituţiilor creditar-bancare;

• cercetarea elementelor managementului sistemului de credit în condiţiile economiei de piaţă;

• studierea experienţei ţărilor cu economie dezvoltată în domeniul organizării şi gestionării

sistemului de credit;

• argumentarea propunerilor ce ţin de perfecţionarea managementului instituţiilor bancare

naţionale, care sunt elementul principal de creditare în economia naţională;

• generalizarea experienţei instituţiilor de credit nebancare (organizaţiile de credit şi asociaţiile de

economii şi împrumut ale cetăţenilor) ce activează pe teritoriul Republicii Moldova şi a

experienţei internaţionale în acest domeniu, argumentarea, în această bază, a recomandărilor

privind perfecţionarea organizării şi dezvoltării acestora.

Obiectul de cercetare îl constituie managementul sistemului de credit al Republicii Moldova

în perioada de tranziţie la economia de piaţă şi experienţa organizării sistemului financiar de credit

în unele ţări cu economie dezvoltată.