Epurarea apelor menajere în Pitești

Argument

Apa are o deosebită importanţă atât pentru fiinţele vii, cât şi pentru industrie. O sursă de apă, de bună calitate poate asigura: apă pentru consumul populaţiei, apă pentru industria alimentară, productivitatea naturală a bazinelor acvatice, funcţionarea normală a ecosistemelor acvatice.

În formele ei naturale apa nu este pură, deoarece conţine dizolvate unele substanţe cu care a venit în contact. Dintre apele naturale, apa de ploaie este mai puţin impură, întrucât ea provine dintr-un proces de distilare naturală; ea conţine, dizolvate, unele gaze ca:oxigen, azot, bioxid de carbon şi săruri ca: azotit şi azotat de amoniu, urme de substanţe organice, pulberi antrenate din atmosferă etc.

Apele reziduale industriale sunt reprezentate de apele care au servit în diferite scopuri tehnologice, de la materie primă până la simpla apă de răcire şi spălare a ustensilelor şi agregatelor.

Cantitatea acestor ape este foarte variată fiind determinată de ramura de producţie respectivă, iar în interiorul acesteia de procesul tehnologic utilizat, de mărirea producţiei etc.

În această lucrare vom prezenta metodele de analiză a apei,dar și metodele de epurare a acesteia.

Capitolul 1: Orașul Pitești.

Caracteristici generale

1.1 Poziția geografică și relieful orașului Pitești

Judeţul Argeş,(anexa 1) este aşezat în partea central-sudică a României între Carpaţii Meridionali şi Dunăre, în nord-estul munteniei, la confluenţa râului Argeş cu râul Doamnei, în punctul de intersecţie al paralelei de 44°51′30″ latitudine nordică cu meridianul de 24°32′ longitudine estică, la distanţă relativ egală faţă de Polul Nord şi Ecuador. Oraşul Piteşti( anexa 2), reşedinţă a judeţului Argeş, este situat în partea central sudică a acestuia şi ocupă o suprafaţă de 4037ha.

Poziţia geografică matematică reprezintă un parametru de maximă orientare pentru a înţelege condiţiile geografice în care este situat ecosistemul urban Piteşti. Enunţarea coordonatelor geografice pentru oraşul Piteşti înseamnă o climă temperat continentală, la limita dintre Piemontul Getic şi Câmpia Româmă, în zona de tranziţie numită Câmpia Înaltă a Piteştilor, o interferenţă a vegetaţiei de pădure colineară, vegetaţie de silvostepă, o întrepătrundere a elementelor de floră montană cu cele de câmpie, o utilizare a terenurilor predominant agricole, cu o densitate medie a populaţiei de 99,6 locuitori/km², deci un areal de concentrare şi polarizare a populaţiei între câmpie şi deal.

Altitudinea minimă are valoarea de 252m, maxima este de 356m, în cartierul Trivale la vest iar altitudinea medie este de 304m.

Alunecările de teren sunt mai restrânse, ele avănd cu precădere un caracter plastic-sufozional. Dinamica proceselor de alunecare se accentuează în timpul primăverii, când apele provenite din ploi şi din topirea zăpezii provoacă supraumectarea rocilor. În timpul marilor viituri, malurile râurilor sunt şi ele supuse eroziunii şi modificării configuraţiei lor cu deosebire în costurile meandrelor. Procesele de eroziune şi acumulare au loc în albii, procese care imprimă acestora o anumită mobilitate şi instabilitate.