Criptogrăfie cuăntică

Principalul punct slab al unui sistem criptografic și de comunicații este acela că orice transmisie securizată poate fi făcută numai după ce cheia de criptare este comunicată în secret printr-un canal de comunicații securizat. Cu alte cuvinte, avem de a face cu un paradox : „ Înainte de a comunica în secret, trebuie să comunicăm în secret”. Aici intervine criptografia cuantică; profitând de anumite fenomene ce au loc la nivel subatomic nu numai că face imposibilă interceptarea transmisiei dar poate și detecta dacă un atacator ascultă canalul de comunicații.

Introducere

Informația a însemnat întotdeauna putere, prin urmare dorința de a o proteja, de a o face accesibilă doar unor elite, unor inițiați, s-a pus din cele mai vechi timpuri. Primele texte cifrate descoperite până în prezent datează de circa 4000 de ani și provin din Egiptul Antic.

Există date privind utilizarea scrierii cifrate în Grecia Antică încă din secolul al V-lea î.e.n. Pentru cifrare se folosea un baston în jurul căruia se înfășura, spirală lângă spirală, o panglică îngustă de piele, papirus sau pergament, pe care, paralel cu axa, se scriau literele mesajului. După scriere, panglica era derulată, mesajul devenind indescifrabil. El putea fi reconstituit numai de către persoana care avea un baston identic cu cel utilizat la cifrare. În Roma Antică, secretizarea informațiilor politice și militare se facea utilizând diverse tipuri de scrieri secrete; amintim cifrul lui Cesar, utilizat încă din timpul războiului galic.

Securitatea sistemelor informatice

Apariția și dezvoltarea continuă a utilizării calculatoarelor în toate domeniile vieții, globalizarea comunicațiilor, existența unor baze de date puternice, apariția și dezvoltarea comerțului electronic, a poștei electronice, pe scurt, dezvoltarea internetului, constituie premisele societății informaționale în care trăim. Toate acestea indică o creștere extraordinară a volumului și importanței datelor transmise sau stocate și implicit a vulnerabilităților acestora. Protecția acestor sisteme, de transmitere și stocare a datelor, presupune existența unor servicii de rețea care să asigure securitatea datelor, cum ar fi :

1. Confidențialitatea

2. Autenticitatea

3. Integritatea

4. Nerepudierea

5. Controlul accesului

6. Disponibilitatea

1. Confidențialitatea este serviciul care are rolul de a proteja datele de atacurile pasive, adică de interceptarea datelor de persoane neautorizate.O problemă legată de confidențialitate este protecția fluxului informațional de „analiza” traficului.Acest lucru implică ca atacatorul să nu poată identifica sursa, destinația, frecvența, lungimea și alte caracteristici ale datelor transmise prin rețea.

2. Autenticitatea este serviciul legat de garantarea autenticității comunicației. În cazul unui singur mesaj, cum ar fi un semnal de avertisment, funcția serviciului de autenticitate este de a garanta destinatarului că sursa mesajului este aceea care se pretinde a fi.

3. Integritatea este serviciul care trebuie să asigure recepționarea mesajelor așa cum au fost transmise fără copierea, inserția, modificarea, rearanjarea sau retransmiterea acestora. Acest serviciu include și protecția împotriva distrugerii datelor. El mai poate include și recuperarea datelor după un atac.

4. Nerepudierea împiedică atât expeditorul cât și destinatarul de a nega transmiterea sau recepționarea unui mesaj. Când un mesaj este trimis, destinatarul poate dovedi că mesajul a fost trimis de pretinsul expeditor. Similar, când un mesaj este recepționat, expeditorul poate dovedi că mesajul a fost recepționat de realul destinatar.

5. Controlul accesului este abilitatea de a limita și controla accesul la sisteme gazdă și aplicații prin legături de comunicație.

6. Disponibilitatea se referă la asigurarea că sistemele de calcul sunt accesibile utilizatorilor autorizați când și unde acestia au nevoie și în forma necesară, adică informația stocată electronic este unde trebuie să fie, când trebuie să fie și în forma în care trebuie să fie.

Atacuri asupra securitații sistemelor informatice

Informația care circulă într-un sistem de transmitere și stocare a datelor are un flux normal adică de la sursă la destinație. Atacurile asupra securității sistemelor de transmitere și stocare a datelor sunt acele acțiuni care interceptează, modifică, distrug sau întârzie fluxul normal de date. O clasificare a acestor atacuri este reprezentată în figura 1