Procesoare AMD

Un istoric al aparitiei calculatoarelor

Calculatoarele electronice sunt urmasele unor dispozitive de calcul mai rudimentare dar foarte ingenioase, nascute din pasiunea si ambitia oamenilor de a efectua calcule din ce în ce mai precise. Paradoxal insa, atat cei pasionati de calcule, între care amintim ilustrele nume ale lui Ampere si Gauss, cat si cei carora le displaceau calculele (francezul de Condorcet, de exemplu, a impartit un premiu al Academiei din Berlin în 1774 cu astronomul Tempelhoff fiindca avea oroare de calcule) erau interesati de dezvoltarea dispozitivelor de calcul automate. Primele probleme de calcul erau exclusiv numerice, dar calculatoarele de astazi pot solutiona probleme complicate, prelucrand informatii complexe, de tipuri diverse.

1)Dispozitive de calcul simple

John Napier (1550-1617) a inventat un dispozitiv cu bastonase prismatice pe care erau înscrise produsele cu 1,2,...,9 ale cifrelor de la 1 la 9 pentru simplificarea inmultirii.

2) În prima jumatate a secolului al XX-lea au fost inventate masini analogice care transformau o problema matematica (teoretica sau practica) intr-una bazata pe marimi fizice (segmente, unghiuri, intensitatea curentului electric, variatii de potential) pe baza unei analogii. În final se obtinea un rezultat aproximativ dar convenabil din punct de vedere practic. Un exemplu de transpunere a unei probleme numerice in termeni analogici este reducerea inmultirii a doua numere la adunarea a doua segmente folosind scara logaritmica.

3) Catre mijlocul secolului al XX-lea apar calculatoarele electronice (care pot fi si ele numerice sau analogice), capabile sa rezolve probleme complexe. Structura acestora este prezentata în Arhitectura generala a sistemelor de calcul.

Pe scurt, orice calculator trebuie sa fie capabil sa memoreze informatii (date si programe), deci contine un dispozitiv de memorie, sa comande executia operatiilor, deci contine un dispozitiv de comanda si sa le execute (dispozitiv aritmetico-logic).Aceste componente sunt interconectate pentru buna functionare a calculatorului. In scopul realizarii legaturilor dintre calculator si exterior, apar dispozitive de introducere a datelor, respectiv extragere a rezultatelor.

Grigore Moisil spunea: "Calculatorul nu rezolva probleme, cum se spune. Problemele le rezolva omul, dar in rezolvarea lor omul se serveste nu numai de toc si hartie, ci si de calculator", subliniind faptul ca un calculator este un instrument de lucru, nu o "inteligenta" de sine statatoare. De altfel, acest principiu nu s-a schimbat nici chiar în noul domeniu al inteligentei artificiale, unde calculatorul poate fi facut sa "invete" lucruri noi pe baza anumitor informatii furnizate, impreuna cu niste reguli de deductie, dar în ultima instanta omul este cel care a implementat aceste mecanisme. Asadar, un calculator este (deocamdata) atat de "inteligent" cat il facem noi sa fie.

Dupa cum probabil s-a dedus deja, dispozitivul fizic (hardware, din limba engleza) reprezentat de calculator nu este suficient pentru exploatarea sa eficienta; mai este nevoie de un sistem de programe (software) care ne permite sa folosim resursele fizice pentru rezolvarea problemelor dorite. În absenta acestora, calculatorul ar fi, daca nu inutil, în orice caz foarte dificil de folosit (exclusiv în limbaj masina, precum primele calculatoare aparute). Partile hard si soft ale unui calculator alcatuiesc impreuna sistemul de calcul.

Primul calculator electronic a fost construit în 1943 in Statele Unite (Philadelphia) si s-a numit ENIAC. Acesta folosea procedeele de calcul aplicate la calculatoarele mecanice dar, datorita pieselor electronice, avea o viteza mai mare: 32.000 de operatii aritmetice pe secunda. Era de dimensiuni mari, componentele sale principale fiind o memorie pentru date, una pentru instructiuni si o unitate de comanda pentru executia instructiunilor.