Acidul clorhidric și hipocloriții

Acidul clorhidric este un gaz incolor, cu greutate volumetrică 1.639g/l. El poate fi lichefiat prin aplicarea frigului şi presiunii. Cristalele incolore obţinute se topesc la –112°C. Acidul clorhidric lichefiat fierbe la –83°C.

Acidul clorhidric gazos are astăzi o mare importanţă în industria chimică. Astfel, prin adiţie la acetilenă se obţine clorura de vinil. Prin esterificare cu alcooli se prepară produsele corespunzătoare de substituţie a clorului.

Pentru fabricarea acidului clorhidric pur se arde clorul în prezenţa hidrogenului.

Acidul clorhidric se dizolvă în apă cu degajare puternică de căldură, formând acidul clorhidric în soluţie apoasă. La diluarea unei cantităţi de 1mol HCl cu 5moli H2O se pun în libertate 15kcal.

Concentraţia şi densitatea soluţiilor apoase de acid clorhidric pot fi găsite în tabelele uzuale (de exemplu în Chemiker-Kalender). Pentru calcule rapide se poate folosi faptul că greutatea specifică a unui acid clorhidric cu concentraţia de x% este 1+x/200. De exemplu, densitatea unui acid clorhidric 10% corespunde la 1+10/200=1.05, iar a unui acid de 30% este 1.15.

Curba de fierbere a acidului clorhidric în soluţie apoasă

Ea are un maxim la 110°C corespunzător unui acid cu concentraţie de 20.17%. Peste această concentraţie nu se mai poate realiza prin distilare o îmbogăţire în acid clorhidric. Acidul clorhidric cu concentraţie comercială obişnuită de 30% se prepară prin absorbţia acidului clorhidric gazos în apă. Acidul clorhidric în soluţie apoasă se numără printre produsele chimice cu cea mai largă întrebuinţare. El serveşte la decaparea, atacarea şi curăţirea metalelor, la dizolvarea metalelor şi oxizilor metalici în vederea fabricării clorurilor şi în multe alte procese chimice.

Acidul clorhidric gazos şi cel în soluţie apoasă sunt otrăvuri pentru plante şi animale.

Din această cauză, gazele reziduale produse de întreprinderile care folosesc acidul clorhidric trebuie distruse cu cea mai mare grijă.

Acidul clorhidric în soluţie apoasă este foarte agresiv faţă de majoritatea metalelor, chiar faţă de oţelurile de crom-nichel.

Drept material pentru construirea aparaturilor pot fi luate în consideraţie, în general, gresia şi porţelanul, precum şi metalele protejate cu cauciuc sau cu materiale plastice.

Obţinerea acidului clorhidric gazos sau în soluţie se realizează din clor şi hidrogen, prin reacţie directă, apoi din cloruri - în special din clorură de sodiu - prin tratare cu acid sulfuric, precum şi ca produs secundar la clorurări, în care hidrogenul este substituit cu clor:

CH4 + Cl2 CH3Cl + HCl

Clorul şi hidrogenul se combină conform reacţiei:

H2 + Cl2 2HCl ( HR = -44kcal)

Reacţia aceasta are loc cu multă violenţă şi este iniţiată chiar numai de acţiunea luminii.

Din cauza marelui pericol de explozie prezentat de amestecurile de gaz detonant este necesar ca arderea clorului să fie efectuată cu aplicarea unor măsuri de precauţie foarte severe.