Coloranți antrachinonici - roșu de cosenila

Coloranți antrachinonici

Coloranții naturali sunt substanțe colorate, prezente în mod natural în plante și animaale, din care se obțin prin extracție

Coloranții antrachinonici conțin unul sau mai multe radicale antrachinonice. Tot din această clasă fac parte și coloranții cu nuclee aromatice condensate, care conțin și una sau mai multe grupe cetonice - așa numiții coloranți policiclocetonici

Din punct de vedere tinctorial coloranții antrachinonici pot fi cu mordant, de dispersie, de cadă, cationici, reactivi, pigmenți etc., iar cei policiclocetonici sunt în special de cadă. Vopsirile pe diferite suporturi se remarcă prin rezistențe foarte bune, nuanțele în care pot vopsi acoperind întreaga gamă de culori

Fig. 1 Antrachinona

Obținerea colorantului roșu de coșenilă

Acest colorant natural poate găsi și sub următoarele denumiri: coșenilă, acid carminic, carmin, E120 și roșu natural 4.

Roșu de coșenilă este obținut prin extracție din corpul uscat al insectei femelă de coșenilă (Dactylopius coccus) Insectele trăiesc în Peru, America, Mexic și Insulele Canare și parazitează cactușii din genul Opunția. Este nevoie de aproximativ 70 000 de insecte pentru a face 250 g de carmin .Există două forme principale de colorant:

- extract cochineal-E120 ( ii ) este un colorant făcut din organele crude uscate și pulverizate de insecte cu aproximativ 20 % acid carminic

- carmin -E120 ( i ) un colorant mai purificat făcut din cochineal

Femelele sunt fără aripi, au o lungime de aproximativ 5 mm (0,2 in) și se adună în grupuri pe un cactus. Ei stau nemișcați și se hrănesc cu sucul pe care îl aspiră cu proboscisul. După împerechere, femela fertilizată crește în dimensiune și depune ouă. Larvele secretă o substanță albă ca ceara și își acoperă corpul cu ea pentru a le proteja de apă și de excesul de lumină solară (Fig. 2). Datorită acestei substanțe, coșenila arată alb sau gri la exterior, deși atât insecta adultă, cât și larva produc un pigment roșu, prin urmare, insecta este de culoare violet închis sub pelicula de protecție. Masculii adulți diferă de femele, au dimensiuni mai mici și au aripi (fig.3)

Fig. 2 Dactylopius coccus

Fig.3 Dactylopius coccus- mascul și femelă

Coșenilele s-au folosit la obținerea coloranților încă de pe vremea mixtecilor, o populație din antichitate care a trăit pe teritoriul actualului stat Oaxaca (Mexic). Conchistadorii spanioli au fost fascinați de culoarea carminului obținut din coșenile, iar în scurt timp mulți europeni și-au satisfăcut gustul pentru culori vii cu ajutorul acestui colorant natural. Marea Britanie obișnuia să folosească acest colorant la tradiționala uniformă stacojie a militarilor. Coșenilele au ajuns să fie folosite pe o scară atât de largă, încât în perioada 1650- 1860 au fost unele dintre cele mai valoroase produse de export ale Mexicului, fiind depășite doar de aur și argint