Nicotină

1. Introducere

Guma de mestecat cu nicotină este un produs cu o istorie scurtă. Ea a existat doar de la începutul anilor 1990. Cu toate acestea, în acest timp, a existat o cantitate mare de dezbateri şi controverse în ceea ce priveşte fondul de eficacitate, de siguranţă şi ȋn general despre o astfel de gumă. Deşi există anumite riscuri asociate cu guma de mestecat nicotina, există, de asemenea, multe beneficii potenţiale pentru cei care-o folosește în mod corespunzător.

1.1. Identificare

Guma de mestecat cu nicotină este termenul care este folosit pentru a descrie orice produs pe bază de guma de mestecat la care nicotina a fost adăugată pentru orice motiv. În cele mai multe cazuri, cantitatea de nicotină este destul de scăzută, dar unele marci conţine până la 4 mg de nicotină per porţia de gumă. Nicotina este, desigur, una dintre substanţele chimice periculoase și creatoare de dependenţă, care sunt găsite în tutun.

1.2. Funcţie

Guma de mestecat cu nicotină este destinată utilizării ca o metodă pentru a ajuta utilizatorii de tutun să depăşească dependenţa lor de nicotină. În scopul de a face astfel de produse ȋn care utilizatorul mestecă guma de mestecat cu nicotina pentru a elibera nicotina şi apoi presează guma între obraz şi gingie. Acest lucru permite intrarea nicotinei în fluxul sanguin al utilizatorului. Nicotina ajută uşurarea poftei utilizatorului alegerea produsului ales pe bază de tutun. Speranţă este că, prin reducerea treptată de cantitate de gumă, care este folosită, în timp, persoana poate înceta satisfacerea poftele lor, cu totul şi în cele din urmă nu mai simt nevoia de nicotină.

Cu ajutorul gumei de mestecat cu nicotină, fostul fumător poate decide momentul ingerării de nicotină, ceea ce permite o reacţie imediată a stării de lipsă de nicotină. Guma cu nicotina este un substituent cu acţiune rapidă ce patrunde ȋn organism prin mucoasa bucală. Se găsește ȋn două variante de doze: de 2 mg pentru cei cu dependenta moderată sau 4 mg pentru fumătorii cu dependenta puternică. Nu necesita prescriptie medicală. Ingestia de alimente poate afecta modul de absorbţie a nicotinei. Cu cel putin 15 minute inainte de timpul utilizarii gumei, trebuie evitate alimentele și băuturile acide: cafea, sucuri.

Persoanele care fumează peste un pachet de ţigări pe zi, sau la fiecare 30 minute pot incepe cu doza de 4 mg. Cantitatea maxima este de 20 gume pe zi și trebuie scăzută progresiv timp de 1 – 3 luni. Utilizarea gumei cu nicotină nu trebuie să depasească 6 luni. Un avantaj al gumei de mestecat este posibilitatea de a controla dozele de nicotină. Guma poate fi mestecata "la nevoie" sau ȋn funcţie de un program fix (la 1- 2 ore). Datele recente arata ca dozele programate sunt mai eficiente.

Efectele secundare posibile:

• gust neplăcut;

• iritarea gatului;

• greţuri și vărsaăuri;

• tahicardie.

Dependenţa pe termen lung a gumelor cu nicotină prezintă un posibil risc . De fapt, studiile arata că ȋntre 15 % si 20% din foștii fumători continuă să consume gume cu nicotina timp de un an sau chiar mai mult. Desi durata maximă de utilizare recomandată este de 6 luni, consumul gumelor este considerat a fi mai putin periculos decat intoarcerea la fumat.

Efectele asupra sanatatii cauzate de utilizarea prelungită a gumelor cu nicotina nu sunt ȋncă cunoscute.

1.3. Geografie

Legalitatea privind guma de mestecat cu nicotină variază larg de la o zonă la alta. Diferite ţări, state şi chiar judete pot avea propriile lor norme unice care reglementează vânzarea de guma de mestecat cu nicotină. În multe domenii în care este vândută peste tejghea, dar vânzarea sa către minori este, de obicei, atent reglementată. În unele locuri, cu toate acestea, o reţetă de la medic este necesară pentru a cumpăra produse ce substitutie nicotina de orice fel, inclusiv guma de mestecat cu nicotină.

1.4. Perioada de timp

Perioada de timp în care o persoană foloseşte guma de mestecat cu nicotină este foarte variată. Cei care o folosesc pentru a înlocui produsele din tutun ar putea ajunge de fapt, prin utilizarea guma regulat la o perioadă nedeterminată de timp. Pentru astfel de oameni guma nu este cu adevărat o metodă de încetareaa fumatului, dar mai mult de un "sigur" de înlocuire pentru produsele din tutun. Alţii, desigur, pur şi simplu utilizează guma de mestecat cu nicotină ca o piatră de hotar pe drumul lor de a se debarasa de dependenţa de nicotină pentru totdeauna. Oamenii care se încadrează în această categorie din urmă pot folosi guma de mestecat cu nicotină pentru cat de puţin timp de la cateva zile la caţiva ani, doar în funcţie de abordarea lor proprie şi de succesul procesului de renunţare.

1.5.Consideraţii

Din păcate, utilizarea de nicotină de orice soi se efectuează cu anumite riscuri. Guma de mestecat cu nicotină poate avea efecte adverse asupra sănătăţii orale a celor care folosesc această gumă şi poate fi extrem de captivant. Mulţi fumători care încearcă să renunţe cu ajutorul gumei cu nicotina pot ajunge pur şi simplu dependent de gumă. În afară de aceasta, este faptul că guma de mestecat poate fi extrem de costisitoare. De multe ori guma de mestecat este mult mai scump decât produsele din tutun. Pentru unii care sunt fumători , deşi, ajutoarele de înlocuire a nicotinei, cum ar fi guma de mestecat cu nicotină poate fi singura metodă viabilă pentru a-i ajuta în lupta împotriva dependenţei.[1]

2. Componentele active. Nicotina

2.1. Descriere

Nicotina, C10H14N2, este un alcaloid ce conţine un inel piridinic legat de un inel pirolidinic. Alături de sparteină, nicotina face parte din categoria alcaloizilor ganglioplegici. Ea reprezintă principalul component din tutun (diferite specii de Nicotiana, din familia solanaceelor, dintre care cele mai importante sunt Nicotiana tabacum şi Nicotiana rustica, ambele cultivate). În afară de tutun nicotina mai apare şi în numeroase alte plante (dintre care amintim câteva specii de Lycopodium), însă întotdeauna în cantităţi mici. Nicotina se găseşte în frunzele de tutun sub forma sărurilor cu acizii citric şi malic, Nicotiana tabacum conţinând cca 2% nicotină, iar Nicotiana rustica cca 8%. În anul 1882, Passell şi Reinmann au separat pentru prima dată nicotina din frunzele de tutun.[2]

De obicei, nicotina brută se prepară din praf de tutun prin tratare cu NaOH, distilare cu vapori de apă şi extragere cu un solvent organic. Ea se purifică prin distilare în atmosferă de gaz inert sau prin recristalizarea oxalatului corespunzător.

Nicotina este un lichid incolor, cu p.f. = 2460C, levogir, cu [α]D = -1630. Sărurile nicotinei sunt dextrogire. Nicotina se dizolvă în apă, în orice proporţie, la temperaturi mai mici de 600C şi mai mari de 2100C. Între aceste limite este numai parţial miscibilă cu apa. Nicotina este solubilă în solvenţi organici, iar în aer se colorează brun.

Structura nicotinei a fost stabilită prin reacţii de degradare şi prin sinteză. Oxidarea cu diverşi agenţi oxidanţi conduce la obţinerea acidului β – piridin – carboxilic, numit acid nicotinic. Prin urmare, nicotina este un derivat al piridinei, având o grupă – C5H10N în poziţia β. Grupa aceasta s-a dovedit a fi N – metilpirolidină, nicotina fiind, aşadar, α – (β’ – piridil) – N – metilpirolidina.