Reciclarea Aluminiului

Aluminiu este cel mai raspândit metal în scoarţa terestrǎ, iar printre elemente ocupǎ locul al treilea în urma oxigenului şi siliciului. Împreunǎ cu oxigenul şi siliciul formeazǎ 82,58% din scoarţa terestrǎ.

Aluminiul are o mare capacitate de reactie. Rezistenta aluminiului si a aliajelor sale la coroziune depinde de comportarea peliculei fine de oxid de aluminiu care acopera metalul.

Prin tratament anodic se obtine un strat uniform, care poate absorbi coloranti organici pentru a capata orice nuanta si care în acelasi timp creste rezistenta sa la coroziune.

Prin observatii repetate s-a demonstrat ca într-o atmosfera umeda si coroziva trebuie ferit aluminiul de contactul cu metalele electropozitive, spre a evita atacarea si corodarea lui.

In practica, trebuie ocolit în special contactul cu cuprul, în schimb contactul cu zincul apara alumuniul de atac.

Aluminiul face parte din grupa IIIA a sistemului periodic al elementelor, are un singur izotop stabil 27Al şi 5 izotopi radioactivi (24Al, 25Al, 26Al, 28Al).

Aluminiul se caracterizeazǎ prin plasticitate foarte mare, rezistenţǎ mecanicǎ micǎ, conductibilitate electricǎ şi termicǎ ridicatǎ şi rezistenţǎ mare la coroziune în aer, apǎ şi acizi organici.

Aluminiul este un metal destul de dur, de culoare argintie-albă, cu greutatea specifică 2,7 si se topeşte la 660°C fierband la 2060°C.

El este foarte ductibil şi se caracterizează printr-o conductibilitate electrică ridicată, care reprezintă aproximativ 0,6 din conductibilitatea electrică a cuprului.

Fiind de peste trei ori mai uşor decât acesta, aluminiul îl înlocuieşte parţial în fabricaţia conductorilor electrici.

Aceasta se datoreaza în special faptului că pentru secţiuni care asigură aceeaşi conductibilitate electrică, greutatea conductorilor de aluminiu este de două ori mai mică decât a conductorilor de cupru.

conductibilitatea termicǎ ridicatǎ; deci şi temperatura de topire a aluminiului este redusǎ (6500C)

coeficientul mare de dilatare al aluminiului determinǎ producerea de tensiunii permanente şi deformaţii mari

la încǎlzire, aluminiul nu-şi schimbǎ culoarea din care cauzǎ la sudare nu se poate aprecia vizual gradul de încalzire; difilcultatea se mǎreşte, deoarece aluminiul se topeşte în mod brusc

fragilitatea aluminiului la temperaturi înalte

în stare lichidǎ, aluminiul absoarbe foarte repede oxigenul, reduce rezistenta imbinarii

oxidul de aluminiu având punctul de topire ridicat (20500C) formeazǎ o pojghiţǎ solidǎ care impiedicǎ sudarea