Căi de diversificare a ofertei SC Albalact SA

Cap.I Diversificarea ofertei de mărfuri şi înnoirea produselor

Multiplicarea şi reînnoirea continuă a sortimentului de produse, în cadrul pieţei, reprezintă o reflectare a modificărilor profunde care intervin în nevoile consumatorilor, în mecanismul formării şi al satisfacerii lor. La aceasta se adaugă faptul că deprecierea fizică, scăderea utilităţii unui produs este amplificată continuu de deprecierea funcţională, în special prin apariţia de noi produse. Drept urmare, procesul de diversificare a ofertei de mărfuri îmbracă trei aspecte importante:

-Lărgirea continuă a gamei sortimentale prin apariţia produselor noi, care se adaugă celor existente;

-Schimbarea structurii sortimentelor, prin înlocuirea unora dintre acestea cu produse noi;

-Diferenţierea şi individualizarea ofertei în procesul concurenţial.

Noţiunea de produs nou are în vedere un bun material ce prezintă elemente constructive, funcţionalitate, fiabilitate, mentenabilitate, valenţe estetice, ergonomice, comerciale, precum şi componente acorporale deosebite, realizat în vederea satisfacerii superioare a cerinţelor de consum sau a acoperirii unui spectru mai larg de nevoi. Dată fiind întinderea ariei de aspecte acoperite de noutate, în acest domeniu produsele noi pot fi grupate astfel: produse absolut noi, care apar pentru prima dată pe piaţă, cum a fost, de pildă, la vremea sa, televizorul; produse noi cu caracteristici funcţionale superioare, diferite de cele existente pe unor necesităţi rezolvate şi anterior cu alte mărfuri similare, cazul televizorului color; produse ameliorate, care au parametrii funcţionali, estetici şi comerciali superiori celor ai bunurilor existente, cum ar fi, de exemplu, cazul televizoarelor ameliorate fie în direcţia multiplicării canalelor de recepţie, sau adăugarea unor noi funcţionalităţi; produse ce lărgesc gama sortimentală existentă prin crearea de varietăţi noi ale aceluiaşi bun, cazul televizoarelor diversificate în funcţie de mărimea ecranului, pentru a contribui la satisfacerea tot mai deplină şi într-un grad mai ridicat a exigenţelor consumatorilor

Un alt aspect, care trebuie avut în vedere în legătură cu înnoirea produselor şi diversificarea ofertei se referă la faptul că produsele care apar, formând oferta din cadrul pieţei, pot avea o „viaţă" mai lungă sau mai scurtă, fiecare conturându-şi propriul său „ciclu de viaţă”. Noţiunea „ciclul de viaţă al unui produs” desemnează perioada în cadrul căreia bunul respectiv există pe o anumită piaţă, intervalul cuprins între finalizarea produsului de către producător şi vânzarea sa prin intermediul unui vânzător către consumatorul final sau intermediar. Ciclul de viaţă al produselor nu trebuie confundat cu durata de viaţă fizică sau cu ciclul de utilizare a acestuia, care are în vedere timpul scurs între faza finală a fabricaţiei unui exemplar dintr-un produs şi distrugerea sau casarea sa de către consumator.

Aşadar, de la apariţia produsului în cadrul pieţei şi până la dispariţia de pe piaţă, un produs parcurge anumite faze, care au următoarea succesiune:

-Apariţia pe piaţă a produsului;

-Creşterea cererii şi respectiv a ofertei pe piaţă pentru produsul în cauză;

-Maturitatea, care corespunde etapei în care produsul a atins limitele de saturaţie ale pieţei;

-Declinul, fază în care produsul este mai puţin cerut de consumatori şi care se încheie cu dispariţia lui de pe piaţă.

Atât pentru producători, cât şi pentru comerţ, cunoaşterea fazelor ce compun ciclul de viaţă al produselor, precum şi a factorilor de influenţă ai acestuia, prezintă o însemnătate practică deosebită, servind la fundamentarea măsurilor menite să asigure posibilităţile ca orice produs nou să supravieţuiască un timp mai îndelungat alături de celelalte, în condiţiile unei eficienţe economice corespunzătoare atât pentru activitatea de producţie, cât şi pentru cea de comercializare. Pornind de la o asemenea premisă, sunt două aspecte importante de reţinut în legătură cu înnoirea şi diversificarea ofertei. Primul se referă la faptul că progresul rapid al ştiinţei şi tehnicii determină extinderea ofertei, îmbogăţirea ei permanentă cu produse noi. Cel de al doilea aspect are în vedere că acelaşi fenomen generează şi altfel de consecinţe asupra activităţii comerciale, în măsura în care provoacă reducerea duratei ciclului de viaţă al produselor.

Diferenţierea ofertei are în vedere reliefarea puternică a deosebirilor şi a diferitelor destinaţii ale componentelor ofertei unei întreprinderi astfel încât aceasta să se distingă în mod evident de ofertele concurenţilor săi. Realizarea unui asemenea obiectiv este extrem de dificilă, practica demonstrând, în mod frecvent, că diferenţele nu sunt întotdeauna semnificative, iar în unele cazuri nici chiar dorite de către unele firme mai mici a căror practică se bazează doar pe alinierea la exigenţele pieţei şi mai puţin pe o reală competitivitate.

În ceea ce priveşte căile sau posibilităţile de diferenţiere şi individualizare a ofertei realizate de o anumită firmă, în raport cu oferta concurenţei, studiile efectuate în domeniile respective au reliefat, în principal, ca instrumente utilizabile produsul, serviciile comerciale ataşate produsului, personalul comercial şi imaginea de produs, marcă sau întreprindere. Cunoaşterea şi integrarea corespunzătoare a unor asemenea domenii în procesul de diferenţiere a ofertei îşi pune amprenta, de altfel, pe întreaga activitate a unei firme ce acţionează în cadrul pieţei, afectându-i loturile sinergetice legate de baza tehnico-materială, personalul comercial şi bineînţeles, capacitatea sa financiară.

De aceea, lucrările de economie comercială trebuie să conceptualizeze şi să pună la dispoziţia întreprinzătorilor elementele metodologice care pot fi utilizate la fundamentarea politicilor de piaţă, pe care le poate promova în domeniul respectiv.