Analiza celor patru procese de integrare a pieței bunurilor

A: Politica comerciala comuna

Aceasta este denumirea generica pentru ansamblul de masuri, instrumente, politici aplicate în domeniul comercial extern al Uniunii Europene.

Politica comerciala comuna în raport cu nemembrii a fost prevazuta în textul Tratatului de la Roma, art. 110-116.

Obiective: evitarea distorsionarii concurentei indiferent de teritoriul tarii importatoare (un tratament identic al marfurilor la frontiera, indiferent care este tara de intrare a respectivelor importuri); crearea conditiilor pentru o liberalizare progresiva, dar armonizata, în relatiile cu ansamblul comertului mondial (negocieri de liberalizare în cadrul GATT/OMC).

În Comunitatea/Uniunea Europeana au existat unele exceptii de la tratamentul comun pentru produse precum textile si îmbracaminte, automobile, carbune si otel, constructii navale si servicii, dar treptat s-au armonizat si aceste domenii.

În domeniul comertului cu produse agricole, relatiile fata de restul lumii au fost chiar de la început incluse în politica agricola comuna, fiind astfel integrate o data cu toate componentele acesteia.

În domeniul comertului cu bunuri, competenta în materie de politica comerciala externa revine Comisiei Uniunii Europene, care actioneaza în numele statelor membre.

În domeniul serviciilor, au existat retineri fata de transferarea la nivel comunitar a competentelor statelor cu privire la stabilirea de relatii cu restul lumii si fata de cedarea dreptului de negociere asupra unor liberalizari.

Deocamdata, conform Deciziei Curtii Europene nr. 1/1994 (Nov. 1994), competenta în domeniul serviciilor externe se împarte între comisie si statele nationale.

Tratatul de la Roma se refera în art. 9 la formarea într-o prima etapa a unei uniuni vamale si instituirea unui tarif extern comun în relatiile cu tarile neparticipante.

Rolul tarifului extern comun: aplicându-se în mod uniform pentru întreg teritoriul zonei comerciale:

- se evita distorsionarea schimburilor prin intermediul taxelor vamale,

- se evita orientarea acestora în functie de nivelul mai scazut al taxelor vamale în anumite tari;

- raspunde nevoii de a mentine controlul la frontiera externa;

- permite aplicarea regulii de origine a produselor;

- semnifica si transferul competentei în domeniul elaborarii normelor tarifare de la nivel national, la nivel comunitar (Art. 113 al Tratatului de la Roma).

Statele nu mai au posibilitatea de a modifica în mod autonom functionarea tarifului vamal comun sau de a institui în mod unilateral noi taxe, deci de a avea o politica vamala independenta.

Competenta în privinta modificarii tarifului extern comun revine Consiliului de Ministri, la propunerea Comisiei. Aceasta poarta si negocierile cu tarile terte si cu organismele economice internationale cum este O.M.C.

Tariful extern comun a fost instituit în 1968, o data cu încheierea procesului de înlaturare a taxelor vamale între tarile membre si formarea uniunii vamale. Tratatul asupra Uniunii Europene, semnat la 7 februarie 1992, nu a adus decât modificari minore privind politica comerciala externa comuna.

Tariful comunitar are doua componente: a)) taxele vamale; si b)) nomenclatorul tarifar.

a) taxele vamale sunt aplicate, în general, sub forma “ad-valorem“, deci sub forma unui anumit procent asupra marimii valorii în vama.

În cazul produselor agricole, în locul taxelor vamale obisnuite a fost aplicat sistemul prelevarilor variabile, “tarificate” (transformate în taxe vamale obisnuite), ca urmare a negocierilor comerciale GATT/OMC.

Tariful vamal comunitar cuprinde doua coloane de taxe vamale: prima este aceea a taxelor autonome, stabilite în mod unilateral, iar a doua, a taxelor conventionale, taxe care se negociaza si se consolideaza în cadrul GATT/OMC.

b) nomenclatorul tarifar în cadrul tarifului extern comun se refera la:

Sistemul Armonizat de Descriere si de Codificare a marfurilor (SH). Acest Nomenclator are 1241 pozitii, regrupate în 21 sectiuni, 97 capitole, la care se adauga alte doua capitole rezervate uzului national.

Clasificarea marfurilor se face conform criteriului materiei prime din care sunt confectionate produsele respectivei grupe.

Nomenclatorul Combinat (NC), care include Sistemul Armonizat plus înca doua subpozitii, rezultând un cod detaliat, cu opt cifre, reprezentând 9500 pozitii. NC corespunde exigentelor comertului intra-comunitar si exporturilor tarilor comunitare catre restul lumii.

Pentru aplicarea de tratamente specifice marfurilor provenind din diferite tari sau grupe de tari, în codul NC au fost introduse subdiviziuni corespunzatoare si reguli de interpretare.

A rezultat Tariful Integrat Comunitar (TARIC), compus din 11 cifre si 15.000 pozitii tarifare, care în forma aceasta, completa, se utilizeaza numai în cazul importurilor din terte tari.

Deci, toate informatiile referitoare la reglementarile în domeniul politicilor comerciale comunitare sunt cuprinse în TARIC (Tarif Integré Communautaire sau Integrated Tariff of the European Communities), care este o baza de date în mai multe limbi, actualizata mereu si publicata.

Pentru comertul intracomunitar, dupa înlaturarea cu începere în ianuarie 1993 a controalelor la frontiera, Uniunea Europeana a pus în practica un nou sistem numit Intrastat prin care firmele raporteaza, la fiecare 3 luni, rezultatele referitoare la nivelul comertului intra-UE.

Valoarea în vama determinata pe baza valorii tranzactiei se aplica marfurilor aflate sub incidenta tratatelor instituind Comunitatea Economica Europeana (CEE), Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM).