Cota de piață

Abordarea de marketing a pieţei porneşte de la conţinutul ce i-a fost atribuit de teoria economică , respective:”categorie economică a producţiei de mărfuri în care îşi găseşte expresia totalitatea actelor de vânzare-cumpărare privită în unitatea organică cu relaţiile pe care le generează şi în conexiune cu spaţiul în care se desfaşoara”.

Piaţa reprezintă sfera manifestării şi confruntării ofertei şi cererii, a realizării lor prin intermediul actelor de vânzare- cumpărare”.

În aceste coordonate generale se va înscrie şi piaţa întreprinderii, privită ca agent economic independent. Ea apare în cadrul pieţei prin intermediul produselor (serviciilor) sale, acestea din urma formând oferta sa de mărfuri. Singura sau împreunp cu alte întreprinderi ea se va confrunta cu cererea consumatorilor ( utilizatorilor), urmărind satisfacerea integrală sau parţială a acesteia.

Gradul efectiv sau potenţial de pătrundere în consum(utilizare) a produselor sau serviciilor unei întreprinderi specializate în producerea ori comercializarea lor defineste piaţa întreprinderii. Potrivit ca sfera de confruntare a cererii cu oferta, piaţa întreprinderii exprimă raporturile care se formează între oferta proprie, alcătuită din unul sau mai multe produse (servicii) şi cererea pentru aceasta. Ca subdiviziune a pieţei totale, piaţa produsului poate fi definită prin gradul de penetraţie a acestuia în consum, de solicitare de către consumatori, prin posibilităţile prezente şi viitoare de desfacere a lui.

Piaţa totală este constituită din ansamblul pieţelor întreprinderilor care acţionează în cadrul ei şi, în acelaşi timp, din totalitatea pieţelor produselor care fac obiectul actelor de vânzare-cumpărare; simplificând, rezultă că suma pieţelor întreprinderilor este egală cu suma pieţelor produselor acestora. Între piaţa întreprinderii şi piaţa produsului prezintă o importanţă capitală în fixarea modalităţilor de raportare a activităţilor sale de piaţă.

Aşadar, accepţiunea practică dată noţiunii de piaţă priveşte nu numai cererea şi oferta reală, ci include şi astfel de elemente, cur ar fi: cererea nesatisfăcută, cererea în formare, cererea potenţială, oferta pasivă şi altele. În mod virtual, piaţa nu implică prezenţa neaparat concomitentă a celor două categorii ale sale, încât nu trebuie exclusă existenţa unei pieţe fără ofertă sau fără cerere; noţiunea de piaţă dobândeşte, în acest sens, accepţiuni practice mult mai precise: piaţa reală (efectivă), potenţială, teoretică (ideală) etc.

Piaţa liberă; piaţa controlată(planificată)

Un obiectiv important al studiilor de piaţă, în special al celor referitoare la pieţele externe, îl reprezintă evaluarea gradului de libertate al acestora. Dominantă rămâne piaţa liberă, care caracterizează situaţiile în care actele de vânzare- cumpărare se desfaşoară nestingherit, în cadrul unor limite impuse indirect, de regulă prin mijloace economice (impozite, taxe). În cadrul acestei pieţe, legile economice specifice se manifestă neângrădit,obiectiv, mecanismul pieţei jucând un rol determinant în procesul deciziei economice, ele marcând totodată viaţa economică a societăţii.

Condiţiile necesare existenţei pieţei libere sunt: autonomia totală şi reală a agenţilor de piaţă, descentralizarea deciziilor economice, prulalitatea formelor de proprietate.

In opoziţie cu piaţa liberă se situează piaţa controlată (planificată), pe care au cunoscut-o ţările foste socialiste (inclusiv ţara noastră); într-o astfel de piaţă, actele de vânzare-cumpărare sunt dirijate, în special prin măsuri administrative, utilizându-se pârghii specifice (repartiţii, stabilirea centralizată a preţurilor, a furnizorilor, a formelor şi mijloacelor de transport).

Piaţa afacerilor; piaţa de consum

In cadrul pieţei întreprinderii se pot identifica urmatoarele categorii de clienţi: populaţia (consumatori individuali), firmele producătoare( utilizarea de resurse materiale), intermediarii (distribuitori), organizaţiile nonlucrative (non-profit) şi guvernamentale