Perfecționarea procesului de ofertare ICCO

Cap.1 LICITAŢIA CA FORMĂ DE COMERŢ

METODOLOGIE

1.1 Particularităţile licitaţiei:

Licitaţiile au fost practicate încă din antichitate într-o formă rudimentară de către negustorii fenicieni, cartaginezi, greci şi romani dar s-au dezvoltat abia în secolul al XVI-lea în legătură cu descoperirile geografice când cei care aduceau mărfuri de peste mări şi oceane le expuneau în pieţe publice, iniţiind strigări specifice licitaţiilor. După o perioadă oarecum îndelungată, de relativă stagnare, licitaţiile au cunoscut în ultimele trei-patru decenii o revitalizare, mai ales în domeniul comerţului cu maşini, utilaje, instalaţii şi obiective complexe.

În economia românească există o anumită tradiţie în organizarea licitaţiilor interne şi în ceea ce priveşte participarea la licitaţiile internaţionale. Legislaţia comercială reglementa folosirea acestei tehnici de afaceri, dar caracterul centralizat al deciziilor economice limita această folosire. În prezent, în condiţiile economiei de piaţă această posibilitatea s-a extins considerabil. Din păcate, lipsa de cunoştinţe în domeniul managementului afacerilor economice frânează în diferite situaţii valorificarea deplină a avantajelor acestei tehnici comerciale.

În ultimii ani, ca urmare a creşterii rolului licitaţiilor în economia românească, au fost elaborate o serie de reglementări care vin în sprijinul agenţilor economici ce doresc să organizeze sau să participe la licitaţii. Astfel, în Monitorul Oficial al României nr.192 din 27 iunie 1994 sunt prevăzute „norme metodologice privind organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor pentru achiziţii publice de bunuri”, care se adaugă la „hotărârea Guvernului României pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile de organizare a licitaţiilor, prezentarea ofertelor şi adjudecarea investiţiilor publice”.

Licitaţiile pot avea o contribuţie notabilă atât în planul economiei interne, cât şi a celei internaţionale.

Licitaţiile reprezintă pieţele de mărfuri cu caracteristici proprii, care funcţionează periodic sau ocazional, după un ansamblu de norme şi concentrează în acelaşi timp şi în acelaşi loc oferta şi cererea de mărfuri şi servicii.

Licitaţia este o formă de comerţ prin care se vând şi se cumpără mărfuri şi servicii în contextul unei concentrări a cererii şi ofertei. Licitaţia se manifestă ca un segment de piaţă specifică, cu multiple particularităţi.

Obiectul licitaţiei este un act de comerţ, respectiv o încheiere de tranzacţii comerciale.

În cadrul licitaţiei, comercializarea de bunuri şi servicii se realizează în general prin strigare sau „afişare”. Practic în timpul desfăşurării licitaţiilor, organizatorii prezintă cumpărătorilor fiecare ofertă. Se dau informaţii despre cantitatea produselor, calitatea şi preţul acestora etc., iar actul de vânzare-cumpărare se încheie u ofertantul care înainte de a treia strigare-afişare a oferit cel mai mare preţ.

În mod tradiţional licitaţiile au ca principal obiect comercializarea mărfurilor nefungibile şi netipizate, cu deosebire a instalaţiilor şi obiectivelor complexe. Totodată oamenii de afaceri recurg la această tehnică de comercializare ocazional pentru: produsele greu vandabile aflate în antrepozite portuare sau depozitele consignaţiei; cele ajunse la destinaţie şi refuzate de cumpărător întrucât nu se încadrează în prevederile clauzelor contractuale şi cele refuzate datorită avariilor sau deteriorării în timpul transporturilor; mărfurile care se vând pe cale de execuţie silită de beneficiarul unor creanţe neonorate de furnizor, în baza unei hotărâri judecătoreşti.