Reglementări și Dereglementări în Comerț

COMERȚUL ELECTRONIC INTERNAȚIONAL

Comerţul electronic înseamnă schimb de bunuri şi, în continuare, trebuie protejat cu forţa legii. Dacă în ceea ce priveşte conţinutul comerţului electronic, se poate vorbi de implicarea forţelor pieţei, partea care ţine de legislaţia care îl protejează cade exclusiv în sarcina instituţiilor statelor.

În realitatea mondială se identifică două modele interesante şi diferite de abordare: modelul american şi cel al Uniunii Europene. Statele Unite ale Americii reglementează destul de puţin comerţul , Uniunea Europeana în schimb a dezvoltat un cadru legislativ complex pe termen lung, în timp ce legislaţia multor alte ţări se situează undeva la mijloc.

În cazul particular la Uniunii Europene sau al statelor unite se pune însă şi problema aplicării legislaţiei unionale sau federale, în paralel cu legislaţia proprie fiecărei naţiuni sau stat. Dacă în SUA regulile adoptate la nivelul fiecărui stat au depăşit ca număr şi volum legile ratificate la nivelul întregii federaţii, în Uniunea Europeana situaţia este inversată: principiile legislative adoptate la nivelul Uniunii au devansat regulile naţiunilor individuale şi se afla în curs de transpunere la nivelul ţărilor membre sau candidate.

În consecinţă, lista principalelor directive indentificate la nivel mondial se apropie mai mult de abordarea Uniunii Europene decât cea a Statelor Unite, incluzând următoarele aspecte:

- Asigurarea confidenţialitatii comunicaţiilor mijlocite de internet.

- Asigurarea procesului invers, ca de exemplu posibilitatea autorităţilor ca în anumite cazuri să poată intercepta sau chiar bloca traficulde pe internet.

- Securizarea comunicaţiilor desfăşurate pe internet prin incriptare, certificate, semnături digitale, smart card-uri sau alte metode.

- Monitorizarea utilizării informaţiilor personale divulgate în timpul tranzacţiilor comerciale desfăsurate pe internet.

- Controlarea tarifelor de acces la serviciile internet, pentru prevenirea acţiunilor anti-trust sau de monopol.

- Stabilirea regulilor care definesc validatatea contractelor şi semnăturilor electronice.

Pentru a se putea crea o imagine succintă asupra interesului reglementării din domeniul comerţului electronic, în continuare sunt prezentate câteva exemple de legi adoptate în lume. Legile definesc obligaţiile şi drepturile părţilor implicate, dar precizează şi unele categorii specifice comerţului pe internet. În primul rând, se defineşte însăşi noţiunea de comerţ electronic, dar şi alte categorii, ca: mesaj electronic, înregistrarea electronică, semnătura digitală, document electronic, contract electronic etc.

Exemple de acte legislative în vigoare în diverse ţări:

- Actul Comunicaţiilor Electronice 2000, Actul consultativ privind comerţul electronic, Memorandum privind siguranţa, comerţului electronic, Regulamentul privind securitatea e-mail-Anglia.

- Rezoluţia 474/1999 a Administraţiei Financiare privind veniturile din activitatea pe Internet, decretul prezidenţial 427/1998 a Secretariatului Administraţiei Publice privind Standardele pentru infrastructura publică, Rezoluţia Secretariatului pentru serviciul civil nr, 45/1997, legea privind semnătura digitală-Argentina.

- Regulamentul tranzacţiilor electronice, Actul protecţiei datelor, Codul comerţului electronic, Legea semnăturii electronice-Australia.

- Legea de bază privind comerţul electronic-Coreea de Sud.

- Semnătura digitală, Documentele privind incriptarea, Proiectului privind politica în domeniul telecomunicaţiilor-Danemarca.

- Decretul Consiliului Federal Elvetian/2000 cu privire la serviciile de certificare electronică-Elveţia.

- Legea tehnologiei informaţiei 2000, direcţiile de dezvoltare a tehnologiei criptografică-Codul Sistemului Informatic-India.

- Actul Comerţului Electronic 2000, Cadrul pentru criptografie şi semnături electronice 2000-Irlanda.

- Legea 59/1997 a semnăturii digitale, Regelementările tehnice privind semnăturile digitale-Italia.

- Legea semnăturii electronice 2000-Israel.

- Legea cu privire la semnăturile electronice şi la serviciile de certificare 2000-Japonia.

Legislatia Statelor Unite ale Americii:

Încă din iulie 1997, Guvernul Statelor Unite a elaborat un set de principii de bază pentru comerţul electronic cuprins în raportul „A Framework for Global Electronic Commerce”[www.technology.gov/digeconomy/framewrk.htm.]

Sunt stabilite, de asemenea, cinci principii de bază pe care guvernele să le ia în considerare la dezvoltarea cadrului legislativ al comerţului electronic naţional:

1. Sectorul privat trebuie sa fie motorul dezvoltării comerţului electronic. Internet-ul trebuie să se dezvolte sub presiunea şi la cererea pieţei, şi nu ca o industrie coordonată de la nivel administrativ.

2. Guvernele nu trebuie să impună măsuri restrictive nejustificate asupra comerţului electronic. În general, parţile trebuie să poată desfăşura procese de vânzare/cumpărare pe internet cu implicare minimă din partea Guvernelor; Administraţia publică trebuie să se abţină de la a impune reguli noi sau care nu sunt neapărat necesare, proceduri birocratice sau taxe suplimentare asupra activităţilor comerciale care se desfăşoară pe internet.

3. Implicarea Guvernelor trebuie să se limiteze la dezvoltarea Cadrului Legislativ stict necesar desfăşurării operaţiunilor de comerţ electronic.

4. Recunoaşterea calităţilor unice ale internet-ului. Succesul internet-ului se poate atribuii în mare parte naturii sale descentralizate şi a modului sau propriu de guvernare”bottom-up”. În consecinţă, cadrul legislativ referitor la telecomunicaţii, radio şi televiziune dezvoltat în ultimii 60 de anii nu se poate aplica în totalitate internet-ului.