Societatea cu răspundere limitată

1. SOCIETATEA COMERCIALĂ

1.1. DEFINIREA ȘI REGLEMENTAREA SOCIETĂȚILOR COMERCIALE

Societățile comerciale sunt principalii agenți comerciali în economia de piață; se afirmă adesea că societatea comercială este o formă de organizare a întreprinderii, însă, această prezentare sumară, cu accent pe latura economică, trebuie întregită.

Completările se impun, deoarece noțiunea de societate comercială a suferit, în paralel cu prefaceri ale regimului juridic, transformări care i - au îmbogățit și reconfigurat înțelesul. De - a lungul timpului au fost elaborate în doctrină mai multe definiții :

- societatea comercială este un contract care dă naștere unei persoane juridice ; această opinie este considerată istoric depășită.

- societatea comercială este o ființă juridică abstractă, rezultată dintr - un contract și înzestrată de lege cu personalitate juridică.

- societatea comercială este o organizare juridică în care mai multe persoane aduc bunuri sau servicii pentru exercitarea în comun a unei activități în scopul de a împărții beneficiile.

- societatea comercială este aceea entitate ( structură, agent economic, grupare ) cu personalitate juridică, constituită potrivit legii, prin actul de voință și cu aportul asociaților ( persoane fizice sau juridice ), în scopul obținerii de beneficii sub forma dividendelor, rezultate din acte de comerț.

- societatea comercială este persoana juridică creată printr - un contract realizat prin acordul de voință a două sau mai multe persoane fizice sau juridice care decid să aducă ceva în comun pentru a desfășura activități producătoare de profit și pentru a împărți între ele profitul astfel realizat.

Societățile comerciale sunt reglementate în Legea nr.31 / 1990, privind societățile comerciale, care constituie dreptul comun în materia societăților comerciale. Societățile comerciale se vor constitui în una din următoarele forme : a) societate în nume colectiv, b) societate în comandită

simplă, c) societate pe acțiuni, d) societate în comandită pe acțiuni și e) societate cu răspundere limitată.

Cele cinci tipuri de societăți comerciale enumerate de art.2 din Legea 31 / 1990, alcătuiesc pe plan juridic, structurile primare ale întreprinderilor organizate din inițiativă privată. Ele formează categoria societăților principale, care își pot constitui, în afara localității de sediu, unități exterioare, precum filiale, sucursale sau reprezentanțe. Formele asociative primare prezintă, independent de notele specifice care le diferențiază pe unele de altele, o triplă caracteristică de bază : comercialitatea, subiectivitatea ( ca persoane jurisice autonome ) și naționalitatea română.

Caracterul comercial derivă chiar din titlul Legii nr.31 / 1990, care reglementează ״ societățile comerciale ״ . Această natură juridică își află fundamentarea în faptul că societățile comerciale se constituie ״ în vederea efectuării de acte de comerț ״ . Însuși înscrisul constitutiv al societății comerciale, fie contract, fie statut, este per se un act de comerț obiectiv, păstrându - și această natură și în cazul în care, în fapt , noua entitate colectivă ar rămâne inactivă. Altfel spus, odată întocmit actul constitutiv, comercialitatea este câștigată înainte ca societatea în cauză să fi început a desfășura activități de producție, de schimb sau de prestări de servicii, în conformitate cu finalitățile statutare.

Caracterul de subiect de drept privat : analizate sub acest aspect, societățile comerciale fac parte din categoria persoanelor juridice de drept privat. Ele se definesc în principal, potrivit jurisprudenței, prin faptul că sunt ״ create de particulari în baza legii ״, spre deosebire de persoanele juridice de drept public ״ create direct de lege ״ . Totodată persoanele juridice de drept privat sunt create în primul rând în interesul celor care le constituie, spre deosebire de persoanele juridice de drept public, care urmăresc un interes public.

Naționalitatea : societatea comercială are naționalitatea statului pe al cărui teritoriu și - a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social. Dacă există sedii în mai multe state, determinant pentru a identifica naționalitatea persoanei juridice este sediul real. Prin sediul real se înțelege locul unde se află centrul principal de conducere și de gestiune a activității statutare, chiar dacă hotărârile organului respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de acționari sau asociați din alte state.