Istoricul Incestului

1. Introducere

Indivizii din societatea actuală sunt supuşi zilnic testelor de rezistenţă a fenomenelor sociologice, care au ca rol de a selecta după „legea junglei” pe cei mai rezistenţi şi mai flexibili schimbărilor sociale. Astfel, am putea specifica multitudinea factorilor sociali, care determină mai mult sau mai puţin caracterul indivizilor unei societăţi normale. Totuşi, este remarcabilă existenţa unor fenomene sociologice mai puţin plăcute, dar existente, care introduc în această complexitate de indivizi efecte ca: distrugerea morală, dereglări psihopatice, izolare de societate şi multe alte consecinţe malefice. Printre cele mai elocvente sunt abuzurile sexuale, care au un efect distrugător asupra individului, asupra moralului acestuia, marcându-i nefast viaţa. Deci, analizând mai multe lucrări de specialitate am decis să analizăm fenomenul incestului, care este, de fapt, o formă a abuzului sexual ce se manifestă în cele mai frecvente cazuri între persoanele cu grad de rudenie I şi III.

Astfel, fenomenul de incest reprezintă o adevărată maladie, care începe să bântuie societatea actuală la nivel psihofiziologic, infectându-i pe cei maleabili, cei cu anumite dereglări la nivelul subconştientului. Ne-am propus să dezvăluim această temă mai pe larg, pentru că incestul sau sexualitatea au rămas încă temele tabu, cele care mai poartă cu sine semnalul „interzis” pentru societatea noastră. Tema delicată a sexualităţii a fost abordată de mulţi sociologi, iar o tentă filosofică pentru termenul studiat ni le oferă filosoful Michel Foucault, ce publicase acest fenomen în lucrarea Anormalii, care conţine cursurile, ţinute studenţilor din 19 februarie 1975. Deci, el menţionează următoarele: „ în Occident, sexualitatea nu este ceea ce trecem sub tăcere, nu este ceea ce ni se impune să trecem sub tăcere, ci tocmai ceea ce suntem obligaţi să mărturisim. Regula tăcerii în legătură cu sexualitatea a început să funcţioneze abia în secolul al XVIII-lea şi că înainte, toată lumea putea spune orice despre sexualitate. Poate că aşa era în Evul Mediu, poate că libertatea de exprimare a sexualităţii era mult mai mare în Evul Mediu decât în secolele al XVIII-lea sau al XIX-lea”( M.Foucault, 1999, 188).

Este relevant faptul că, tema sexualităţii, mai ales actul incestului apare într-o formă destul de vagă în societate, fiind puţin mediatizat şi chiar discutat, însă aceasta nu determină ca numărul cazurilor de incest să se reducă din motivul neinformării, din contra el devine tot mai evident şi mai des întâlnit. Analizând acest fenomen am determinat că numărul cazurilor de incest s-au mărit în ultimele secole, ceea ce contravine cu ideea de informare continuă şi tehnologiile de ultimă oră aplicate în psihologie.

Nu ar trebui să uităm, că incestul este un abuz sexual, care distruge moralul societăţii prin efectele sale cu iz de „alienare mentală”, care poate să fie practicat fără cunoştinţa noastră chiar în apropiere de noi, iar indiferenţa societăţii faţă de aceasta ar marca redarea instinctului animalic.

2. Noţiuni generale. Istoricul incestului

Fiind o formă a abuzului sexual, „incestul reprezintă o relaţie sexuală între indivizii cărora le este interzisă practicarea lui din motiv de rudenie. Toate societăţile umaniste, de cele mai multe ori cele primare interzic incestul, definind mai multe maniere specifice pentru acest câmp al prohibiţiei. În statul actual, toţi sunt contra relaţiei dintre tată-fiică, , mamă-fiu şi frate-soră, precum şi alte relaţii dintre rude” (Robert Georgin, 1993, 215). Fenomenul sociologic de incest este expresia unor dereglări la nivel moral al individului din societate, nefiind caracteristic prin ceva deosebit, ci doar prin frecvenţa manifestării sale.

O altă definiţie pentru acest fenomen ar fi cea a Centrului de Date cu referire la Trauma Incestului, din Belgrad, care specifică următoarele: „ este o formă de abuz sexual, fizic şi emoţional, realizat între persoane de la primul la al treilea grad de rudenie”(2005). Relevante sunt şi multe alte definiţii, care analizează această manifestare asemeni unei boli, unei acţiuni specifice celor alienaţi mental, care sunt lipsiţi de educaţie sexuală, rezultat fiind imposibilitatea de integrare în cadrul societăţii, creată de deficienţele calmului psihologic.

În acest context, am putea enunţa prezenţa termenului de incest încă din cele mai îndepărtate timpuri, ce se deosebesc de actualitate prin gradul său de informare mai scăzut. Aşadar, ar trebui să specificăm că această manifestare a sexualităţii o putem observa nu doar la contemporani, cât şi la împăraţi, mai bine zis la dinastii împărăteşti. Ce ar însemna incestul dinastic? „Acesta este reprezentativ pentru anumite societăţi, care interzic cu severitate incestul, dar care tolerează uniunea incestuoasă între membrii aceleaşi clase sociale sau corporaţii. Se referă, în general la uniunile din interiorul familiilor de principi sau aristoctraţi. Cele mai cunoscute cazuri sunt căsătoria dintre frate şi soră în Egiptul Antic, în vechile familii de nobili hawaieni. În toate aceste cazuri, incestul nu este privit ca în cazul relaţiei sexuale întreţinute de părinte-copil”(Lord Raylan, 1935, 215).