Limbajul Trupului

Introducere

Indicatorii comportamentali din viata de zi cu zi au un continut ridicat de informatie. Felul in care stam de vorba cu cineva, felul in care ne miscam picioarele, mainile, ochii, sprancenele, spun multe despre gradul de gradul de implicare in conversatie si despre atitudinea fundamentala fata de celalalt. Modul in care zambim – muschii faciali pe care il folosim si viteza cu care ii solicitam – arata daca suntem intr-adevar fericiti, daca ne prefacem, daca mintim sau spunem adevarul, daca suntem nefericiti, siguri sau nesiguri pe capacitatile noastre.

Daca studiem evolutia indicatorilor comportamentali vom descoperi ca unii au tendinta de a se amplifica, iar altii de a se estompa. In domenii ca dominanta si curtarea, unde intre indivizi exista si un nivel inalt de concurenta, trasaturile care semnifica puterea si forta reproductive au o tendinta naturala de a se accentua, manifestarile lor vizibile devenind mai pronuntate si mai pregnante.

Exista doua situatii in care indicatorii comportamentali devin mai putin observabili. Prin insasi natura lor, semnalele secrete sunt adresate numai anumitor indivizi – pentru a ramane secret este essential ca numai anumite persoane sa inteleaga mesajul, iar pentru restul lumii acesta sa ramana ascuns. Cand se afla in prezenta altor persoane, indragostitii comunica uneori printr-un cod propriu, folosind cuvinte speciale sau semnale miniaturale – in acest fel pot schimba mesaje de iubire fara ca ceilalti sa isi dea seama.

Semnalele miniaturale sunt des intalnite si atunci cand autorul incearca sa ascunda ceea ce gandeste. Psihologii au identificat un grup special de microsemnale numit “expresii micromomentane” care implica numai zona fetei. Acestea sunt foarte scurte si apar de obicei pentru o optime de secunda. In principiu, microsemnalele pot aparea in orice zona din corp, dar datorita naturii delicate a muschilor faciali, acestea au cea mai mare probabilitate de aparitie pe fata.

De obicei, microsemnalele indica emotiile pe care am dori sa le ascundem – ca de exemplu:

- Teama

- Supriza

- Tristetea

- Dezgustul

Uneori, microsemnalele apar numai pe jumatate de fata, alteori sunt vizibile pe toata fata. Pentru ca apar si dispar atat de rapid, majoritatea microsemnalelor trec neobservate.

Capitolul 1: Indicatori comportamentali

1.1. Indicatori mascati

Unele dintre semnalele care ne dau de gol sunt facute timid, lasand parka impresia ca nu vor sa fie observate. De exemplu, gestul involuntar de “a-ti sterge ochii” incearca sa ni se prezinte ca o tentative inocenta de a indeparta o impuritate sau un fir de praf de sub ochi, dar in realitate este un semn nerecunoscut ca persoana este trista.

Exista multe semnale mascate. De exemplu, cand cineva minte, de multe ori simte nevoia inconstienta de a nu spune ceva care ar putea sa il tradeze si reactioneaza la acest impuls atingandu-si buzele sau asezand un deget in asa fel incat sa pazeasca gura. Acestea sunt gesture inconstiente de autocenzurare, ele ar fi foarte usor de remarcat daca nu s-ar putea deghiza luand forma altor actiuni.

Acelasi lucru se intampla si cand oamenii se bat unii pe altii pe spate. Daca urmarim doua persoane care se imbratiseaza, vom vedea ca ele se bat pe spate. Pentru cei care observa scena, pentru cel care este batut pe spate si chiar pentru autorul gestului acesta pare un semn de afectiune. De fapt este un semnal care indica dorinta de a iesi din imbratisare. Desi nu realizeaza, atunci cand oamenii sunt batuti pe spate au tendinta de a iesi din imbratisare. Desi persoana care este batuta pe spate a primit tainic semnalul de a pune capat imbratisarii, nu exista niciun sentiment de respingere. Tocmai pentru ca semnalul de incheiere opereaza pe ascuns tracand drept un gest de afectiune cand, de fapt, este o comanda.

1.2. Indicatori autentici

Indicatorii autentici arata ce se intampla in realitate in mintea oamenilor. Ei reveleaza deseori lucruri pe care autorul nu ar dori sa le stie ceilalti despre el si pe care in unele cazuri incearca deliberat sa le ascunda de ceilalti. Indicatorii care apar fara intentie tind sa fie autentici. Inrosirea fetei, transpiratia, dilatarea pupilei, de exemplu, se afla in afara controlului constient. Astfel, persoana nu poate juca teatru; prin urmare, cand fata cuiva se inroseste putem fi siguri ca are un sentiment de jena, iar cand vedem pe cineva transpirand putem fi siguri ca ii e cald sau este tulburat de ceva.

Cand rosim, suntem perfect constienti ca si ceilalti ne pot vedea jena si nu putem face nimic ca sa schimbam acest lucru. Totusi, lucrurile stau cu totul altfel cu dilatarea pupilei. Atunci cand pupilele noastre se dilate, nu sesizam catusi de putin informatiile pe care le oferim celor din jur despre stara noastra emotionala. La fel de interesant este ca persoanele care ne vad si recunosc trairea noastra intense nu stiu cum au ajuns la aceasta concluzie – stiu ca fata noastra are ceva atragator, darn u pot identifica lucrul respectiv. Cu alte cuvinte, cand pupilele se dilate se creeaza un indicator comportamental autentic, fara sa stim. In acelasi timp, ceilalti reactioneaza la acest semnal fara sa stie de ce.