Studii de Conflict

Introducere

Tema de faţă se referă la modul în care studenţii îşi aleg liderul de opinie şi pe baza căror criterii îşi selectează aceştia liderul. În vederea realizării acestui proiect am recurs la aplicarea de chestionare si interviuri, pe baza cărora vom afla care este liderul de opinie al studenţiilor şi modul în care acesta îi influenţează în luarea deciziilor. Populaţia studiată pentru aceată temă sunt studenţii din anul II, de la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, secţia Comunicare şi Relaţii Publice, din Cluj Napoca, iar în urma analizării chestionarelor aplicate acestora, ne vom da seama de preferinţele acestora în ceea ce priveşte liderul de opinie.

În urma aplicării acestor chestionare şi a modului în care vor fi analizate datele, ne vom da seama de caracteristicile necesare unui lider de opinie în rândul studenţiilor şi existenţa unor similarităţi între caracteristicile indivizilor intervievaţi şi modul în care aceştia îi percep pe liderii de opinie.

Parte teoretica

Liderul este o producţie a grupului, iar procesul care duce la apariţia sa este unul foarte simplu:

Grupul este un sistem aflat în stare de tensiune iar aceste tensiuni duc la apariţia unui grup de nevoi, iar aceste nevoi duc la apariţia unui lider.

Liderul este asadar persoana care permite la un moment dat grupului să-şi rezolve nevoia sau nevoile determinate. Cunoasterea câmpului psihologic al grupului permite anticiparea tipului de lider care se impune în respectivul grup.

Există câteva caracteristici de care dispune un lider de opinie şi anume:

- Ambiţie;

- Tenaciate;

- Încredere;

- Orizontul deschis;

- Realism;

- Apetit pentru cunoastere.

Fenomenele de lider trebuie analizate ca o funcţie şi nu ca un statut, întrucat se înscriu în dinamica grupului.

Analiza unui grup presupune o distincţie clară între poziţiile instituţionale şi statutare (sefii) şi poziţiile informale şi funcţionale ocupate de lider. Putem distinge două mari forme de luptă pentru leadership într-un grup: un tip de conflict se înregistreaza între doi indivizi diferiţi care încearcă să raspundă aceleiaşi nevoi (este vorba despre competiţia între persoane); al doilea caz posibil constă în conflictul între indivizii care mizează pe nevoi dominante diferite. În această situaţie, lupta pentru leadership rezultă din conflictul generat de posibilitatea de a alege între mai multe nevoi importante şi îşi pune amprenta asupra acestui conflict.

În opinia lui Freud, fenomenul fundamental care ii permite grupului să se constituie, apoi să se menţină rezultă dintr-un comportament arhaic, ataşamentul faţă de şef.

Crearea unui grup –ne spune Redl- rezultă din reacţiile emotionale pe care le generează în cadrul grupului un anumit individ: persoana centrală.

Sunt definite trei tipuri de lider, care corespund comortamentelor adultului responsabil de grup:

1) Lider autoritar: deciziile cu privire la muncă şi la organizarea grupului sunt luate de responsabilul grupului, singur, pe măsura evoluţiei activităţilor;

2) Lider democratic: în acest caz deciziile sunt rezultatul unor discuţii provocate de lider, prin urmare ţin seama de opinia grupului;

3) Lider laisser-faire: după ce precizează mijloacele şi materialul de care dispune grupul, şeful adoptă un comortament pasiv. Grupul se bucură de o libertate totală, ştiind totuşi că poate apela oricând la responsabil.