Santa Maria del Fiore

Domul din Florenta sau Catedrala Santa Maria del Fiore se afla in partea de nord a fluviului Arno, ce strabate orasul de la est la vest, si reprezinta centrul istoric al Florentei si totodata punctul de plecare in explorarea frumusetilor medievale si renascentiste ale orasului care au incantat si revolutionat arta si cultura occidentala.

Domul din Florenta este fara indoiala unul dintre cele mai frumoase monumente din Italia, o constructie armoniosa cu bogate ornamente in piatra si a carei cupola domina panorama Cetatii Renasterii strabatuta de stradute medievale mereu pline de turisti uimiti de frumusetea si densitatea operelor de arta din Florenta.

Catedrala Santa Maria del Fiore

Istoria Domului

Ideea construirii acestei magnifice catedrale a venit odata cu perioada infloritare a oraselor medievale de la sfarsitul anilor 1100,orase intre care exista si o mare rivalitate manifestata prin construirea de edificii impunatoare si cat mai indraznete,fiecare incercand sa isi afirme suprematia. In acea perioada catedrala Florentei era Santa Reparata fondata in secolul VII, pe care florentinii o considerau banala si inadecvata pentru maretia orasului lor. Astfel au decis si l-au insarcinat pe arhitectul Arnolfo di Cambio (1245 - 1302) sa proiecteze o noua structura care sa intreaca prin frumusete si vastitate edificiile create de greci si romani, dar mai ales pe cele costruite de marii rivali,catedralele din Siena si Pisa.

Noua catedrala ce avea ca scop sa ridice onoarea si priceperea toscanilor in arta si cultura a fost gandita ca fiind cea mai mare existenta in Florenta,locul de construire fiind chiar centrul orasului,pe locul ce fusese ocupat de peste cinci secole de biserica Santa Reparata,care devenise intre timp searbada si neincapatoare pentru populatie ce se inmultise rapid.

sec XV – schita catedralei 1313 – Inceperea construirii peste Santa Reparata

Catedrala a fost proiectata de Arnolfo di Cambio in anul 1296 in asa fel incat sa fie cea mai mare biserica romano-catolica din lume. Arnolfo di Cambio este si arhitectul altor mari edificii precum Santa Croce si Palazzo Vecchio. Acesta a proiectat trei nave, toate terminandu-se sub domul octogonal, cu nava de la mijloc acoperind vechea biserica Santa Reparata. Piatra de temelie a fost asezata la 9 septembrie 1296 de catre cardinalul Valeriana, primul delegat papal trimis vreodata la Florenta.

Dupa moartea lui Arnolfo din 1302, lucrul la catedrala a incetinit sau a fost oprit pentru o perioada de 30 de ani. Lucrarile au fost impulsionate de descoperirea, in anul 1330, a moastelor Sf. Zanobius sub vechea Santa Reparata. In 1331, firma Arte della Lana a preluat patronajul lucrarilor la catedrala iar in 1334 aceasta l-a delegat pe Giotto ca supraveghetor al lucrarilor,asistat de Andrea Pisano, acesta a continuat proiectul lui Cambio. Murind in 1337, lucrarile au ramas pe mana lui Andrea Pisano, pana ce a fost oprit de Plaga Neagra, in anul 1348.

A urmat apoi o serie de arhitecti. Francesco Talenti a terminat turnul clopotnitei si a largit proiectul printr-o absida si capele laterale. Dupa 1359 acestuia i-a urmat Giovanni di Lapo Ghini care a a impartit nava centrala in patru parti patrate. Pana in anul 1375, vechea biserica Santa Reparata era deja jos. Nava a fost terminata in anul 1380, iar pana in 1418 doar domul mai ramasese neterminat,dom ce avea sa revolutioneze intreaga arhitectura,arta si cultura prin ingeniozitatea,maiestrie si modestia ilustrului Filippo Brunelleschi,care in 1418 a castigat concursul pentru construirea Domului in dauna celebrului Lorenzo Ghiberti (cunoscut pentru Portile Paradisului).