Stabilirea Arhitecturii Sondei

TEMĂ PROIECT

STABILIREA ARHITECTURII SONDEI

În esenţă, arhitectura unei sonde reprezintă programul de construcţie pentru realizarea sondei respective.

Elementele componente ale arhitecturii unei sonde, sunt :

- numărul coloanelor de tubare şi adâncimile de introducere ;

- tipurile coloanelor : întregi, pierdute (linere), pierdute şi întregite, de acelaşi diametru pe toată lungimea sau telescopate ;

- diametrele coloanelor şi ale sapelor de foraj ;

- componenţa garniturilor de foraj ;

- componenţa coloanelor : tipuri de burlane, materiale şi grosimi de perete pentru burlanele fiecărei coloane ;

- intervalele şi metodele de cimentare, inclusiv calculele referitoare la efectuarea cimentărilor ;

- fluide de foraj : tipuri şi caracteristici fizice.

În stabilirea arhitecturii unei sonde, se consideră date obţinute de la forajul unor sonde reper, cu condiţii asemănătoare legate de factorii specifici : geologici, tehnici, tehnologici, etc.

CAPITOLUL I – STABILIREA DIAMETRELOR COLOANELOR DE TUBARE

ŞI ALE SAPELOR DE FORAJ

După ce, în funcţie de condiţiile specifice ale sondei ce urmează a se fora, a fost stabilit programul de tubare, care cuprinde numărul de coloane şi adâncimile de introducere, se continuă cu determinarea diametrelor coloanelor şi ale sapelor pentru fiecare coloană. Ordinea de stabilire a diametrelor este inversă introducerii în sondă a echipamentului respectiv în sondă, realizându-se aşa numita ordine de jos în sus. Astfel, se începe cu diametrul coloanei de exploatare, coloană introdusă ultima în sondă şi se termină cu diametrul sapei pentru coloana de ancoraj, sapă cu care se începe forajul.

În acest mod, în situaţia unui program de tubare cu trei coloane : ancoraj, intermediară şi exploatare, ordinea de stabilire a diametrelor este următoarea :

- diametrul coloanei de exploatare, care se alege în funcţie de condiţiile specifice exploatării prin sonda respectivă, pe întreaga durată de lucru ;

- diametrul sapei pentru coloana de exploatare, sapă cu care se forează intervalul de la baza coloanei intermediare până la adâncimea finală a sondei;

- diametrul coloanei intermediare ;

- diametrul sapei pentru coloana intermediară ;

- diametrul coloanei de ancoraj sau suprafaţă ;

- diametrul sapei pentru coloana de ancoraj.

În procesul de stabilire a diametrelor interioare, se află două mărimi caracteristice :

- jocul radial dintre coloană şi peretele sondei – jr – acest joc se referă la diametrul cel mai mare al burlanelor (diametrul mufelor de legătură) – fig. 1 ;

- jocul radial dintre sapă şi interiorul coloanei anterioare prin care trece sapa – a – fig. 2.

Fig. 1 – Jocul radial, Jr Fig. 2 – Jocul radial, a

Dacă se consideră că diametrul sondei este egal cu diametrul sapei de foraj, jocul radial dintre peretele sondei şi coloană este exprimat prin relaţia :

Jr =

în care Ds este diametrul sapei şi Dm – diametrul coloanei la exteriorul mufelor de îmbinare ale burlanelor.

Funcţie de diametrul mufei şi de jocul radial, diametrul sapei corespunzătoare este :

Ds = Dm + 2 Jr