Analiza Financiar-Patrimoniala la SC Rocin SA

INTRODUCERE

Integrată în activitatea de conducere a firmei – indiferent de forma de proprietate – analiza economico-financiară constituie un instrument a cărui utilitate este validată pe deplin de teoria, dar în special de practica economică.

Ca instrument managerial, analiza economico-financiară reprezintă avtivitatea de diagnosticare a stării de performanţă financiară a întreprinderii, urmărind să evidenţieze modalităţile de realizare a echilibrului financiar.

Tema proiectului meu fiind “Analiza financiar-patrimonială”, studiu de caz l-am facut la S.C. Rocin S.A. cu sediul în strada B-dul Dimitrie Pompei, nr. 9, sector 2, Bucureşti făcând referire la analiza financiară a societăţii din anii 2005, 2006, 2007.

Proiectul este structuat pe 5 capitole.

Primul capitol cuprinde noţiuni teoretice privind importanţa analizei financiar-patrimoniale în activitatea economică.

Cel de al doilea capitol conţine date referitoare la societatea unde s-a făcut studiul de caz şi anume S.C. Rocin S.A.

Socitatea comercială Rocin este organizată sub forma unei societăţi pe acţiuni infiinţată în anul 1991, având ca obiect de activitate principal fabricarea, asamblarea şi recondiţionarea de tuburi cinescop monocrome pentru televizoare şi monitoare.

Capitolul trei prezintă analiza patrimoniului firmei, fiind structurat astfel: situaţia netă si financiară, bilanţul patrimonial, analiza ratelor de structură patrimonială şi a corelaţiei între fondul de rulment, necesarul de fond de rulment şi trezoreria netă.

Am prezentat în capitolul patru alte aspecte ale analizei situaţiei financiar-patrimoniale a societăţii comerciale Rocin S.A.

Ultimul capitol al proiectului cuprinde concluzii referitoare la activitatea desfăşurată de întrepridere în ultimii trei anii şi propunerii privind îmbunătăţirea situaţiei firmei.

CAPITOLUL 1

BILANŢUL CONTABIL ŞI ANALIZA

SITUAŢIEI FINANCIAR-PATRIMONIALE

1.1. BILANŢUL CONTABIL-“MATERIA PRIMĂ BRUTĂ” A ANALIZEI

SITUAŢIEI FINANCIAR-PATRIMONIALE

În conformitate cu legislaţia în vigoare toate întreprinderile au obligaţia să înregistreze şi să trateze toate informaţiile referitoare la activitatea şi patrimoniul lor.

Contabilitatea este supusă unor reglementări juridice stricte, ceea ce permite obţinerea unor documente de sinteză standardizate, cu o prezentare identică, indiferent de domeniul de activitate în care acţionează întreprinderea.

Analiza situaţiei financiar-patrimoniale se fundamentează în principal pe studiul bilanţului, ca suport al analizei statice

Acest document oficial de gestiune al fiecărei întreprinderi furnizează informaţii ce constituie “materia primă brută” a analizei financiare.

1.1.1. BILANŢUL ŞI CONCEPTUL JURIDIC AL PATRIMONIULUI

Studiul financiar al bilanţului evidenţiază modalităţile de realizare a echilibrului financiar funcţional sau patrimonial al întreprinderii la un moment dat (de obicei la sfârşitul perioadei de gestiune), permiţând deci o analiză financiară statică.

Sub aspect juridic, bilanţul sintetizează starea patrimonială, respectiv ansamblul drepturilor şi angajamentelor patrimoniale existente la un moment dat .

Drepturile patrimoniale cuprind drepturile de proprietate şi cele de creanţă şi conferă titularilor o putere asupra bunurilor (drepturi de proprietate) sau posibilitatea obţinerii unor prestaţii din partea altor persoane (drepturi de creanţă).

Drepturile de proprietate se concretizează în posibilitatea utilizării bunurilor (usus) în scopul consumului, producţiei sau fructificării acestuia pentru obţinerea unor venituri (usus-fructus).

În general, o întreprindere deţine anumite drepturi de proprietate asupra unui ansamblu variat de bunuri materiale cum sunt terenurile, clădirile, stocurile de mărfuri, de materii prime, de produse finite, cât şi nemateriale reprezentate de brevete, licenţe, mărci de fabrică şi alte elemente necorporale.

Drepturile de creanţă, adică drepturi asupra terţilor, constau în angajamente contractate de anumiţi parteneri, cum sunt clienţii ale căror termene de plată, convenite în avans, au o scadenţă ulterioară livrării bunurilor sau serviciilor, precum şi debitorii întreprinderii, în calitatea lor de beneficiari ai unor împrumuturi, pentru angajamentele de rambursare în viitor a capitalului şi costului aferent acestuia sub formă de dobândă. Drept urmare, costurile de imobilizări, de clienti şi de debitori corespunzătoare drepturilor de proprietate şi de creanţă se vor regăsi în activul bilanţului.