Calitatea Raportării Financiare în Contextul Conformității cu Cerințele IAS 2

Abstract: Financial statement must present straight the financial status, financial performance and the cash flows of a company. A straight presentation suppose the exact representation of transactions effects, of other events and conditions, conform with the recognition criteria for assets’, revenues and expenses set up in Background. It is assumed that the implementation of IFRS with additional disclosure when necessary, results in financial statements that achieve a fair presentation.

- Cuvinte cheie : IAS 2, Indice de conformitate, Coeficient de corelaţie, Testu T, Prezentarea situaţiilor financiare

1. Literatura de specialitate

În literatura contabilă informarea financiară a fost analizată din diverse perspective, fiecare având propria sa viziune. O serie de cercetări analizează factorii determinanţi ai informării pornind de la caracteristicile companiilor. Pornind de la caracteristicile companiilor sunt analizaţi factorii determinanţi ai cercetă În acest sens am putea cita studii elaborate de Eng & Mak(2003), Chen & Jaggi (2000), Watson & al. (2002), Akhtaruddin (2005), Ali & al. (2004). În urma unei treceri în revistă a literaturii, Marston & Shrives (1991) au constatat că mărimea companiei, cotarea pe o piaţă de capital, levierul, profitabilitatea şi mărimea firmei au fost caracteristicile cele mai examinate. Studiile empirice ilustrează că informarea este o funcţie complexă de câţiva factori interni ce ţin de companie şi externi care ţin de mediul întreprinderii.

2. Obiectiv

Obiectivul standardului IAS 2 este de a descrie tratamentul contabil privind stocurile.

Pentru realizarea acestui obiectiv, prezentul standard prevede dispoziții generale pentru prezentarea situațiilor financiare, orientări pentru structura acestora şi dispoziții minime privind conținutul lor.

3. Ipotezele cercetării:

- Ipoteza 1 - Indicele de conformitate este în corelaţie directă cu mărimea întreprinderii;

- Ipoteza 2 - Indicele de conformitate este în corelaţie directă cu performanţa întreprinderii;

- Ipoteza 3 - Indicele de conformitate este corelat cu levierul financiar (Datorii/Capitaluri proprii);

- Ipoteza 4 - Indicele de corelaţie este în conformitate cu mărimea întreprinderii;

- Ipoteza 5 - Indicele de corelaţie este corelat cu performanţa;

- Ipoteza 6 - Indicele de corelaţie este în legătură cu levierul.

Eşantionul celor 40 de entităţi economice a fost relizat aleator cu ajutorul Bursei de Valori Bucureşti (www.bvb.ro).

Metodologia utilizată în aceste studii constă în construirea unui indice şi testarea statistică a corelării acestuia cu diferite caracteristici ale companiilor.

Principalele limite ale cercetării ţin de dimensiunea redusă a eşantionului, de perioada scurtă de timp analizată, fiind de un an şi de tipul de regresie folosit. În prezentul studiu este folosită regresia liniară şi în schimbul acesteia se putea folosi o regresie multiplă.

4. Baza conceptuală a IAS 2

Pentru evaluarea costului stocurilor, cel mai frecvent se apelează la metoda identificării specifice a costurilor individuale. Totuşi, sunt cazuri în care este necesar să se utilizeze o formulă de determinare a costului stocurilor – FIFO sau CMP. Menţionăm că IAS 2 nu mai permite utilizarea metodei LIFO, deoarece aceasta nu prezintă cu fidelitate fluxurile stocurilor, aşa cum se întâmplă în cazul aplicării metodei FIFO. În plus IASB a remarcat că utilizarea formulei LIFO era adesea condusă de motivaţii fiscale. În aceste condiţii, IASB a considerat că nu se acceptă folosirea unui tratament inferior doar din considerente fiscale. În situaţia în care unele companii utilizează, pentru evaluarea stocurilor la ieşirea din evidenţă sau la darea în consum, metoda LIFO, în vederea asigurării comparabilităţii informaţiilor contabile cu a altor firme din acelaşi sector de activitate, stocurile trebuie retratate conform FIFO sau CMP. Într-o manieră similară, entităţile care nu aplică IFRS, vor aplica aceleaşi ajustări la situaţiile lor financiare, înainte de a fi comparate cu entităţile care aplică IFRS. Se consideră că soldurile conturilor determinate cu ajutorul metodei FIFO reflectă mai fidel valoarea economica a companiei, în sensul că acestea sunt evaluate la cele mai recente preţuri de cumpărare.

Alegerea unei metode contabile de evaluare a stocurilor are în cele din urmă un impact asupra variabilelor din situaţiile financiare şi, în consecinţă, asupra indicatorilor economico-financiari. De exemplu, dacă vom compara LIFO cu FIFO, vom constata că LIFO conduce la: un cost mai ridicat al bunurilor vândute, venituri mai scăzute, fluxuri de numerar mai scăzute (impozite mai mici), active circulante mai mici. Invers se va întâmpla în cazul utilizării metodei FIFO. În acest context, dacă vom compara câţiva indicatori economico-financiari, vom constata că aceştia înregistrează valori diametral opuse. Astfel:

- marja profitului net (profit net/cifra de afaceri) este mai mică, dacă se utilizează LIFO şi mai mare, dacă se utilizează FIFO;

- rata lichidităţii curente (active curente/datorii curente) este mai mică, dacă se utilizează metoda LIFO şi mai mare, dacă se utilizează metoda FIFO;

- viteza de rotaţie a stocurilor (costul vânzărilor/stocul mediu) este mai mare, dacă se utilizează LIFO şi mai mică, dacă se utilizează FIFO;

- gradul de îndatorare (datorii pe termen lung/capitaluri proprii) este mai mare în cazul utilizării LIFO şi mai mic, în cazul utilizării FIFO (capitaluri proprii mai mici în primul caz);

- rentabilitatea activelor (profit net/total active) este mai mică, în cazul utilizării metodei LIFO şi mai mare, în cazul utilizării metodei FIFO etc.