Contabilitatea Imobilizărilor

Existenţa, funcţionarea şi dezvoltarea unei întreprinderi presupune consumuri de mijloace băneşti concretizate în bunuri sau servicii achiziţionate. Exploatarea acestora determină benefecii care pot fi obţinute, fie în perioada curentă, caz în care contravaloarea bunurilor şi serviciilor consumate devine cheltuială în aceeaşi perioadă, fie în perioadele viitoare, caz în care valorile bunurilor şi serviciilor vor fi considerate active imobilizate în perioada curentă, iar plăţile efectuate pentru procurarea lor vor fi capitalizate.

Potrivit ordinului nr. 94 din 29 ianuarie 2001, un activ reprezintă o resursă controlată de către întreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere, iar mijloacele sau activele imobilizate reprezintă bunuri şi valori destinate a servi o perioadă îndelungată în activitatea unităţilor patrimoniale (de regulă mai mare de un an), deci care nu se consumă la prima lor utilizare, valoarea lor recuperându-se treptat prin includerea în cheltuielile mai multor exerciţii în funcţie de durata de folosire.

Activele imobilizate în raport cu natura elementelor patrimoniale componente, după utilitatea lor şi după modul de rotaţie se structurează în:

- imobilizări necorporale (intangibile sau investiţii nemateriale);

- imobilizări corporale (tangibile sau investiţii materiale);

- imobilizări financiare (investiţii financiare pe termen lung).

Evaluarea imobilizărilor

Evaluarea constă în cuantificarea şi exprimarea prin bani a mărimii elementelor patrimoniale şi a operaţiilor privind mişcarea acestora.

În legătură cu momentul de efectuare se conturează:

- evaluarea la intrare. La intrarea în patrimoniu mijloacele fixe se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare sau valoarea contabilă prin care se înţelege:

- costul de achiziţie pentru mijloacele fixe procureate cu titlu oneros, format din: preţul de cumpărare negociat de furnizor şi cumpărător înscris în factură; taxele vamale şi fiscale nedeductibile; cheltuieli accesorii (transport, montaj, punere în funcţiune, probe tehnologice);

- costul de producţie pentru mijloacele construite sau produse de unitatea patrimonială. El este format din costul materiilor prime şi materialelor, cheltuieli cu manopera, cotele de cheltuieli indirecte, cheltuieli de producţie repartizate raţional asupra produselor fabricate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate. Alături de aceste elemente, în costul de producţie al unei imobilizări pot intra şi cheltuieli cu dobânzile aferente împrumuturilor necesare finanţării investiţiei;

- valoarea actuală estimată la înscrierea lor în activ, ţinând seama de valoarea mijloacelor fixe cu caracteristici tehnice similare, pentru mijloacele fixe obţinute cu titlu gratuit;

- valoarea de aport (de utilitate) acceptată de părţi, pentru mijloacele fixe intrate în patrimoniu cu ocazia asocierii, fuziunii, conform statutelor şi contractelor;

- evaluarea la ieşire are în vedere recuperarea valorii de intrare a imobilizărilor şi se înregistrează în contabilitate în funcţie de modalitatea de ieşire din activitatea agentului economic (scoatere din funcţiune, cesiune);

- evaluarea de inventar se efectuează la închiderea exerciţiului financiar, când are loc inventarierea patrimoniului şi se face la valoarea actuală, denumită valoare de inventar. Aceasta se stabileşte în raport de preţul pieţei şi de utilitatea bunului respectiv, gradul de uzură şi locul unde se afla;

- evaluarea bilanţieră este proprie bilanţului contabil. În bilanţ, elementele entităţii sunt înscrise la valoarea bilanţieră, în vederea determinării ei, se compară valoarea contabilă netă (aceasta calculându-se ca diferenţa între valoarea de intrare şi amortizarea calculată şi înregistrată până la data inventarului) cu valoarea de inventar. Rezultatul comparaţiei poate conduce la:

- plus de valoare care, conform principiului prudenţei referitor la active, nu se înregistrează în contabilitate. În această situaţie, valoarea bilanţieră a imobilizării este egală cu valoarea contabilă netă;

- minus de valoare care, conform principiului prudenţei, se consemnează printr-un supliment de amortizare în cazul depreciereii ireversibile sau prin provizioane (reduceri) pentru depreciere dacă deprecierea este reversibilă.