Contabilitatea mărfurilor

ARGUMENT

De-a lungul timpului,ştiinţa studierii mărfurilor a purtat diferite denumiri,dintre care cea mai cunoscută este aceea de „Merceologie”.Cuvântul de „Merceologie” derivă din latinescul”merx”,”mercis”şi grecescul ,, logos’ (stiinţă). „MARFA”este un cuvânt de origine maghiară, provine din „marha”-vită.In trecut,semnificaţia cuvantului marfă a fost diferită faţă de cea actuală .Se folosea cu semnificaţia de avere,avuţie,animale.De asemenea cuvântul „negoţ”,la plural,”negoaţe” era folosit cu sensul de comerţ, dar si de marfă.

Dicţionarul de merceologie defineşte marfa astfel:

„Produs al muncii omeneşti care satisface o nevoie socială şi care este destinat schimbului prin procesul de vanzare-cumpărare,fiind rezultatul unei activităţi economice,destinată satisfacerii trebuinţelor altor persoane decat producătorii.” Nevoia cunoaşterii mărfurilor a apărut încă din faza schimbului în natură care crea o apreciere corectă a bunurilor care se schimbau.Activitatea omului este îndreptată în primul rând,spre satisfacerea nevoilor existentiale.Ea nu poate fi întamplătoare,spontană ci are un caracter raţional. Numai în acest fel,omul reuşeşte să-şi satisfacă necesităţi nelimitate cu resurse limitate.O data cu apariţia banilor s-au realizat schimburi pe scară largă, punându-se bazele comerţului.Banii însoţesc orice activitate economică având importanţă deosebită în economia de piaţă, fiind, potrivit expresiei lui Paul Samuelson:”Sângele care irigă sistemul economic”.

Banii cu mult timp in urmă, din necesitatea facilitării schimbului, realizat iniţial sub forma de troc-schimbul direct dintre două bunuri, sunt un simbol al avuţiei şi conferă putere economică deţinătorului lor.

S-au dezvoltat preocupările pentru calitatea mărfurilor, marcarea lor depozitarea, clasificarea, etc. Au apărut apoi o serie de lucrări în domeniul studiului mărfurilor, care au propus si definit o serie de concepte şi noţiuni,care au prezentat raporturile acestei ştiinţe cu altele în special tehnologia. In perioada postbelică s-a pus accentul pe importanţa socială a ştiinţei mărfurilor.In prezent se definesc manifestări ştiinţifice internaţionale, există asociaţii naţionale de merceologie în multe ţări, printre care si în Romania. În Romania, începuturile acestei ştiinţe sunt legate de anul 1864, cand s-au înfiinţat şcolile la Bucureşti şi Galaţi, unde se studia „Cunoştiinţa mărfurilor.”În cadrul contabilităţii, un loc important îl ocupă şi înregistrarea principalelor operaţiuni economice ce au loc la nivelul unei societăţi comerciale de desfacere cu amănuntul.

În cazul în care nu s-ar efectua înregistrarea sistematică şi cronologica a tuturor operaţiunilor economice,care constituie o sursa reală de informaţii,comerţul cu amănuntul s-ar desfaşura în mod haotic,la nivelul societăţii comerciale înregistrându-se minusuri sau plusuri nejustificative.

O gestionare eficientă a stocurilor,o desfacere ritmică şi constantă a producţiei asigură o corectă utilizare în continuare pentru a reîmprospăta stocurile materiale cu produse noi,de o calitate superioară ce va satisface necesarul de cerere a produselor pe piaţă,toate acestea reprezentând perpetuarea activităţii societăţii comerciale şi realizarea de noi obiective ale acesteia.

Pe baza consultării materialului bibliografic în domeniu am încercat să cuprind într-o formă accesibilă,noţiunile ce fac obiectul societaţii comerciale en-gross şi înregistrarea acestora în contabilitate.

Ca urmare a modului în care este structurată lucrarea şi a informaţiei pe care o cuprinde referitoare la tema în discuţie materialul poate fi un real folos pentru înţelegerea şi desfăşurarea corectă a comerţului en-gross şi stabilirea cotei de adaos comercial în funcţie de produse şi cererea acestuia pe piaţă.

Mărfurile reprezintă o categorie importantä de stocuri, care, în circuitul lor de la producători păna la consumatori, generează un volum foarte mare de operaţii economico-financiare ce se efectuează prin intermediul unui numãr deosebit de mare agenţi economici, cu diferite profiluri de activitate comercială. Astfel, se poate considera cã existã 3 categorii importante de unitãţi patrimoniale cu profil comercial şi anume: en gros sau cu ridicata, en-detail sau cu amănuntul şi mixte.

Unitătile comerciale en-gros sunt cele care asigură desfãşurarea acestei forme de circulaţie a mărfurilor, efectuănd operaţiuni de cumpărare a bunurilor de consum, în cantitaţi mari şi foarte mari, de la producătorii şi furnizorii interni şi externi, precum şi de vănzare a lor în partizi (loturi) mari către alţi agenţi economici, de regulă cu profil comercial en-detail inclusiv de alimentaţie publică. Vânzările se pot efectua şi către alte unităti patrimoniale, de asemenea, cu profil comercial gros.

CAPITOLUL I. Comerţul cu ridicata si piaţa.

1.1 Etapizarea activităţii comerciale si localizarea comerţului cu ridicata in cadrul circuitelor comerciale ale produselor.

Analiza problematicii distribuţiei mărfurilor tratată in primul capitol al prezentei lucrari a scos în evidenţă faptul că produsele, în cadrul fuxului de la producător către consumator, trec doar în anumite imprejurări, în mod direct, din sfera producţiei în veriga comercială cu amănuntul. O mare parte dintre bunurile destinate consumului final sau intermediar parcurg în prealabil si o verigă aparţinand comerţului cu ridicată, căreia îi revine un rol important atat în circulaţia mărfurilor, căt si în realizarea producţiei si în satisfacerea nevoilor.

1.2 Explicarea conţinutului comerţului cu ridicata, rolului economic si funcţiile acestuia.

1.2.1 Conţinutul activităţii de comerţ cu ridicata

Comerţul cu ridicata reprezinta un stadiu al circulaţiei mărfurilor, in cadrul caruia au loc operaţiuni de vânzare-cumpărare a mărfurilor in scopul revanzarii ulterioare. În consecinţă, conţinutul activităţii de comerţ cu ridicata consta in achiziţionarea de mărfuri in partizi mari si desfacerea acestora in partizi mici, dar asortate, catre comerţul cu amanuntul si, in unele cazuri, catre unitaţi care cumpara diferitele produse in vederea prelucrarii lor ulterioare.