Situații financiare anuale conform directivei a IV-a și IAS 1 - convergență sau neconvergență

1. Introducere

Documentele oficiale de prezentare a situaţiei economico-financiare sunt situaţiile financiare anuale, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, a performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată

Acesta reprezintă obiectivul fundamental al situaţiilor financiare anuale. Informaţiile furnizate de către acestea sunt utile unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice care vor ajuta investitorii să aleagă între păstrarea investiţiei, dezvoltarea acesteia sau retragerea din afacere.

Denumirea de situaţii financiare este utilizată atât în Standardele Internaţionale de Contabilitate, cât şi în cea de-a IV-a Directivă a Comunităţilor Economice Europene, unde este folosită expresia de “conturi anuale”.

Convergenţa contabilă este procesul prin care se urmărşte identificarea şi eliminarea punctelor de dezacord dintre legislaţiile contabile naţionale, directivele europene şi standardele internaţionale de contabilitate, precum şi diminuarea diferenţelor care există între standardele americane de contabilitate şi referenţialul contabil al IASB

Obiectivul acestui proiect este de a identifica convergenţa sau neconvergenţa modelelor şi structurilor situaţiilor financiare anuale conform IAS 1 şi Directivei a IV-a a Comunităţilor Economice Europene.

2. Dispoziţii generale

Standardul Internaţional de Contabilitate 1 utilizează o terminologie corespunzătoare entităţilor cu scop lucrativ, inclusiv entităţilor din sectorul public.

Entităţile non-profit din sectorul privat, public sau guvernamental care urmăresc aplicarea acestui standard ar putea fi nevoite să modifice descrierile utilizate pentru anumite elemente-rânduri din situaţiile financiare şi pentru situaţiile financiare ca atare

În Directiva a IV-a sunt identificate concret entităţile cărora li se adresează reglementarile prezentei directive:

a) societăţi comerciale;

b) societăţi/companii naţionale;

c) regii autonome;

d) institute naţionale de cercetare-dezvoltare;

e) societăţi cooperative şi celelalte persoane juridice care funcţionează pe principiile societăţilor comerciale;

f) subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care apaţin persoanelor prevăzute la lit. a – e, cu sediul sau domiciliul în România, precum şi sediile permanente din România care aparţin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate.

Contabilitatea operaţiunilor se ţine în monedă naţională. În cazul operaţiunilor realizate în valută, contabilitatea se ţine atât în monedă naţională, cât şi în valută. Pentru necesităţile proprii de informare entităţile pot să întocmească situaţii financiare şi într-o altă monedă.

În Standardul Internaţional de Contabilitate 1 nu se face nicio referire concretă la moneda de prezentare, doar se face trimitere la IAS 21 – Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar.

3. Structurile situaţiilor financiare

Situaţiile financiare descriu rezultatele financiare ale tranzacţiilor şi ale altor evenimente, grupându-le în clase cuprinzătoare conform caracteristicilor economice. Aceste clase sunt numite structurile situaţiilor financiare

Structurile bilanţului, legate în mod direct de evaluarea poziţiei financiare sunt: activele, datoriile şi capitalul propriu. Structurile contului de profit şi pierdere, ce vizează evaluarea performanţei, sunt veniturile şi cheltuielile.

Potrivit Directivei a IV-a componentele situaţiilor financiare anuale sunt reprezentate de bilanţ, contul de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalurilor proprii, situaţia fluxurilor de trezorerie şi notele explicative la situaţiile financiare anuale. Acestea trebuiesc întocmite de persoanele juridice care depăşesc două dintre limitele următoarelor trei criterii de mărime: