Acoperiri Metalice

1. Introducere

Riscurile sunt o prezenţă cotidiană în activităţile economice industriale. Acţiunea nefastă a riscurilor se manifestă atât prin pierderi economice, avarii de instalaţii, utilaje cât şi prin incidente şi accidente de muncă soldate cu răniţi şi decedaţi; accidente ecologice care în cele mai multe cazuri sunt ireversibile.

Evaluarea nivelurilor de risc stimulează cointeresarea agenţilor economici să-şi imbunătăţească condiţiile de muncă şi de mediu, respectiv să ia măsuri pentru trecerea de la niveluri de risc mari la niveluri inferioare, acceptabile. Aplicarea şi generalizarea unor astfel de metode permite stabilirea unor cote de asigurări sociale diferenţiate în funcţie de nivelul de risc/securitate al agenţilor economici, respectiv includerea criteriilor de securitate în salarizare, alături de criteriile de productivitate şi complexitate a muncii.

Activitatea de management al riscului s-a dezvoltat atât din punct de vedere conceptual, dar şi al practicii, devenind o industrie în ţările cu pieţe financiare funcţionale, însă în România puţine organizaţii şi-au dezvoltat propriile mecanisme de măsurare şi acoperire a riscurilor, iar altele nici nu cunosc avantajele pe care le-ar obţine aplicând proceduri deja consacrate.

Pentru estimarea riscului există trei tipuri de metode: calitativă, semi-cantitativă şi cantitativă.

Participanţi activi în procesul de armonizare a metodelor de evaluare a riscului recomandă pentru riscul de accident major o metodă de estimare cantitativă. În funcţie de posibilele consecinţe ale accidentului major se stabilesc sistemele de securitate pentru instalaţii şi de protecţie a angajaţilor şi a populaţiei din zona de incidenţă. O cât mai exactă estimare a riscului de accident major oferă posibilitatea asigurării unei mai bune protecţii pentru eventualii receptori.

Riscul unei activităţi, industriale sau nu, are două componente, riscul ordinar – legat de desfăşurarea normală a activităţii şi riscul extraordinar - legat de stările de accident. Evaluarea riscului extraordinar este cerută pentru tot mai multe tipuri de activităţi economice (antropice), în vederea protejării populaţiei, a mediului înconjurător şi a proprietăţii. În conformitate cu directivele europene, evaluările privind riscul producerii accidentelor majore sunt necesare şi pentru studiile de dezvoltare zonală, în vederea unei corecte planificări a utilizării terenurilor.

De altfel evaluarea cantitativa a riscului de accident major a devenit obligatorie pentru amplasamentele care intra sub incidenta directivei SEVESO II. Reglementările Uniunii Europene privind controlul asupra pericolelor de accident major din activităţi industriale sunt cunoscute ca directivele SEVESO.

Literatura de specialitate arată că sunt două categorii de riscuri majore:

• riscurile majore de proces, produse în facilităţile din industria chimică, petrochimică şi producătoare de produse pe bază de chimie - sistemele ce intra sub incidenţa directive SEVESO II, adică pentru amplasamente in care sunt prezente substanţe periculoase, conform reglementarilor in vigoare, pentru care se elaboreaza obligatoriu o documentatie tehnica “Raport de securitate”;

• riscurile majore din alte industrii - sistemele ce nu sunt sub incidenţa directivei SEVESO II, pentru care s-a propus un cuprins minimal a documentatie tehnice. In aceasta categorie sunt incluse si riscurilor biologice si activitatile de tip IMM.

Ghidul poate constitui baza de plecare pentru metodologia de analiză cantitativă a riscului de accident major diverse domenii de activitate industrială. Cele două componente ale analizei de risc sunt estimarea cantitativă a riscului şi evaluarea riscului.

Ghidul are drept scop definirea unui set de reguli generale pentru managementul riscurilor majore si reprezinta un suport tehnic pentru persoanele implicate în procesul de analiză şi evaluare a riscului şi un material de orientare şi informare pentru alte persoane şi organizaţii direct interesate de funcţionarea obiectivului analiza.