Dezvoltare durabilă - 4 evenimente care au marcat anii 90

1991 - Erupția vulcanului Pinatubo

Pinatubo sau Mount Pinatubo este un vulcan activ de pe insulele Filipine, mai precis în regiunea

centrală a insulei Luzon. Azi vulcanul are o înălțime de 1486 m, iar înainte de erupția din 1991

vulcanul măsura 1745 m înălțime.

Până în anul 1991 vulcanul era considerat un vulcan stins, fiind necunoscut ca vulcan de

locuitorii din regiune. Când spaniolii în anul 1565 cuceresc insula, insularii se refugiază pe vulcan care

era pe atunci împădurit.

Ultima erupție a vulcanului a avut loc la 12 iunie 1991 după o perioadă de liniște care a durat 611 ani,

erupția din 1991 a fost considerată cea mai mare erupție vulcanică a lumii pentru că a afectat o zonă

dens populată.

Urmările erupției au fost observate la distanțe enorme de vulcan, aerosolii ajungând în

stratosferă, lucru care nu s-a mai întâmplat de la erupția vulcanului Krakatau din anul 1883. O altă

urmare a erupței a fost formarea unei ceți cu conținut în acid sulfuric, scăderea temperaturii în medie cu

0,5 °C și reducerea stratului de ozon atmosferic. (Weebly, 2013)

La data de 16 iulie 1990 s-a produs pe insula Luzon un cutremur cu o intensitate de 7,8 grade pe

scara Richter. Cutremurul a avut epicentrul la 100 km distanță în nordul vulcanului, fiind considerat de

vulcanologi o cauză a erupției ulterioare a acestuia.

După cutremur la 2 săptămâni a început vulcanul să fumege (fenomen produs prin sublimarea

gazelor fierbinți).

La data de 15 martie 1991 localnicii sesizează în zona de nord vest a vulcanului un cutremur de

intensitate mică, care crește în perioada săptămânilor următoare, care creează certitudinea unei

activități vulcanice.

La data de 2 aprilie se produce erupția, la început o explozie freatică cauzată de contactul

magmei fierbinți cu pânza de apă freaticăcare apare sub formă de vapori fierbinți de apă, formându-se

în apropierea piscului o crăpătură lungă de 1,5 km. In următoarele două săptămâni, au loc erupții mai

mici de cenușă vulcanică, seismografele înregistrând sute de cutremure.

Activitatea vulcanului în lunile aprilie și mai se intensifică, măsurătorile indică creșterea

bioxidului de sulf ce atinge o cantitate de 500 de tone, această emanație de SO2 scade apoi brusc,

vulcanologii presupun că este blocată calea magmei spre suprafață, ceea ce creează pericolul de

explozie.

La data de 3 iunie are loc erupția de magmă precedată de o explozie puternică cu o coloană de

7 km înălțime de cenușă la data de 7 iunie 1991, Institutul de vulcanologie și seismologie de pe insulele

Filipine au prognosticat explozia principală peste două săptămâni. (Wikipedia, 2010)

Efecte

- 847 de oameni uciși - 300 de acoperișuri care se prăbușesc , 100 de fluxurile de noroi

cunoscute ca lahari, restul de boli în centrele de evacuare, inclusiv rujeola.

- 650 000 de lucrători au pierdut locuri de muncă

- Daune de 700 milioane de dolari

- 1,2 milioane de persoane au pierdut casele

Electricitatea a dispărut, apa a fost contaminată, legăturile rutiere au fost distruse, iar legăturile

telefonice au fost tăiate. (Erika, 2000)

Impactul economic

Cantitățile mari de lahar din timpul sezoanele ploioase, nu numai că au luat viețile multor

oameni, dar au făcut dezastru în infrastructură și în activitățile economice ale centrului Luzon. Daunele

sunt evaluate la 700 milioane de dolari.

Agricultura a avut de asemenea de suferit de pe urma erupției, sute de kilometri pătrați au

devenit infertile, nimicind posibilitatea refacerii terenurilor agricole, care atrage după sine ruinarea

tăranilor izbucnind foametea în regiune. Agricultura a fost distrusă prin căderea cenușă și piatră ponce,

inutilizabilă de ani de zile, recolta din 1991 a fost distrusă și 650 000 de oameni și-au pierdut locurile

de muncă.