Ecotehnologii

1. APA ÎN NATURĂ

Apa este un factor de mediu indispensabil vieții. Fără apă nu ar putea exista viață. În organism apa intră în compoziția organelor, țesuturilor și lichidelor biologice. Ea dizolvă și transportă substanțele asimilate și dezasimilate; menține constantă concentrația sărurilor în organism și, evaporându-se pe suprafața corpului, ia parte la reglarea temperaturii. Lipsa de apă sau consumul de apă poluată are multiple consecințe negative asupra omului și sănătății sale. Apa contribuie la fenomenele osmotice din plante și are o deosebită importanță în procesul de fotosinteză.

Întrebuințările apei

Apa este folosită în aproape toate procesele industriale sau activitățile casnice cotidiene:

- Prepararea soluțiilor, fiind cel mai cunoscut solvent;

- Obținerea oxigenului și hidrogenului prin electroliză;

- Prepararea celor mai importanți acizi anorganici;

- Producerea energiei electrice;

- Spălat, albit, colorat, prepararea hranei., etc.

- În agricultură pentru irigații.

Fără discuție, apa de pe planeta noastră „Pământ” este indispensabilă vieții umane de zi cu zi.

1.1. Apa ca resursă

Fiecare aspect al vieții noastre este legat de apă. Pe lângă aer și lumina Soarelui, apa este un element esențial al existenței oricărei ființe. Să nu uităm că în mediul acvatic au apărut primele forme de viață de pe Terra.

Dacă toată apa de pe pământ ar fi turnată în 16 pahare cu apă, 15 și jumătate dintre ele ar conține apa sărată a oceanelor și mărilor. Din jumătatea de pahar rămasă, mare parte este înglobată fie în ghețurile polare, fie este prea poluată pentru a fi folosită drept apă potabilă și astfel, ceea ce a mai rămâne pentru consumul omenirii reprezintă conținutul unei lingurițe. Din consumul mondial de apă, 69% este repartizat agricultirii, 23% industriei și numai 8% în domeniul casnic.

Apa în natură se găsește într-un circuit permanent. Astfel, apa râurilor, mărilor și oceanelor se evapora dând naștere apei atmosferice (vapori de apă din aer). Aceasta circulă fiind purtată de curenții de aer până când ajunge într-o zonă mai rece unde se condensează și cade la suprafața solului sub formă de apă meteorică (ploaie, zăpada). Ajunsă pe sol, apa meteorică dacă întâlnește un strat permeabil îl străbate până ajunge la unul impermeabil și formează apa subterană. Dacă însă întâlnește un strat impermeabil rămâne la suprafață unde împreună cu apa subterană ajunsă la suprafață (izvoare) formează apa de suprafață.

Apa de izvor/ apa subterană, are o calitate foarte bună, căci se filtrează prin sol, dar este în general în cantitate mică și nu poate servi decât pentru micile colectivități; în plus are o foarte mică capacitate de autopurificare.

Apa subterană, de regulă pură biologic, conține minerale în soluție. În adâncul pământului, la distanțe variabile față de suprafață, apa se depozitează într-o serie de roci poroase - acvifer - , constituind astfel apa subterană (pânza freatică). Apă potabilă - de o importanță deosebită - provine de foarte multe ori din astfel de surse; apa freatică nu scapă însă de efectele activității umane. Există mai multe căi de poluare a apelor subterane, printre care:

- poluarea cu nitrați proveniți din îngrășămintele agricole. Aceștia pot rămâne în apă freatică decenii întregi;

- poluarea cu solvenți proveniți din procesele industriale, cei mai mulți având un potențial de risc cancerigen;

- poluarea cu deșeuri toxice, provenite din scurgeri apărute în zonele de depozitare a acestora.

Apa de suprafață. Mările și oceanele, lacurile naturale și artificiale precum și apele curgătoare reprezintă apele de suprafață. Apele curgătoare, în special râurile, sunt principala sursă de apă potabilă. Apele conțin diferite substanțe ce pot fi sub formă de soluții, suspensii și coloizi. Concentrația acestora definește gradul de puritate al apelor. Factorii de mediu influențează procesele naturale cum sunt autoepurarea și oxigenarea apelor. Astfel, durata și intensitatea precipitațiilor, umiditatea și temperatura solului, gradul de acoperire cu vegetație, mărimea suprafețelor din fondul forestier afectate de tăieri masive, poluare și de incendii, influențează în mod direct regimul hidraulic al apelor de suprafață și calitatea acestora. Apa de suprafață este în cantitate mare și este folosită mai ales de marile colectivități. Dar având debite variabile se preconizează folosirea lacurilor de acumulare unde se adună apa și unde suferă și un fenomen de autopurificare (se limpezește). Dar, nefiind în nici un fel protejată este considerată apriori poluată; de aceea este interzis a folosi apa de suprafață ca atare, ea trebuie purificată (tratată) înainte de utilizare. Prezența substanțelor cu caracter poluant din apă este strâns legată de activitățile umane și de acțiunea factorilor de mediu. Evaluarea cantităților de substanță cu caracter poluant se realizează prin măsurători de natură fizică, chimică, biologică etc.