Freoni - gaură de ozon

Freonii – reprezintă cea mai răspândită clasă de agenți frigorifici.

Freonii sunt derivați halogenați ai hidrocarburilor saturate (hidrocarburi fluorurate) care se folosesc în producerea frigului artificial (instalații casnice, comerciale sau industriale) și în alte aplicații.

Denumirea comercială a freonilor este reprezentată printr-un simbol convențional, majuscula “R” (provenind de la cuvântul din engleza - refrigerant), urmată de un număr, stabilit in funcție de compoziția chimică a freonilor, și în final o literă (a,b,c) care indicî izomerii respectivului compus.

Dintre agenții frigorifici naturali, dar care nu sunt freoni, amintim amoniacul (R-717), sau propanul (R-290), cel din urmă înlocuind excelent monoclor(difluor)metanul (R-22), asigurând o eficiența frigorifică superioară față de R-22.

Singura problemă legată de folosirea acestuia, ca agent frigorific, o reprezintă însă inflamabilitatea ridicată în aer.

Freonii sunt substanțe gazoase, ușor inflamabile, inerte din punct de vedere chimic. Se folosesc ca propulsori de aerosoli, ca substanțe frigorifice și substanțe extinctoare, precum și la fabricarea maselor plastice.

Calea de pătrundere a freonilor în organism este de obicei cea pulmonară, cu distribuție în toate organele (în special creier și ficat); biotransformarea are loc cu eliberare de ion fluorura, iar eliminarea se face pulmonar si renal.

Acțiunea toxică se exercită la nivelul SNC, cardiac și hepato-renal.

Efectele cronice ale inhalării constau în:

- tulburări cardiace,

- afecțiuni pulmonare,

- uneori leziuni hepato-renale.

Toxicitatea miocardică pe termen lung se caracterizează prin:

- scăderea contractilității miocardice și a presiunii sanguine,

- scăderea colesterolului,

- hipercoagulabilitate,

- scăderea cantității de oxigen disponibilă la nivel cardiac cu risc de infarct miocardic.

Freonii pot determina intoxicații acute – profesionale precum și cronice - profesionale sau voluntare.

Nu a fost descrisă dependența fizică la freoni și, prin urmare, sevrajul poate fi indus fără riscuri. Există însă o puternică dependență psihică, cu apariția de halucinații (cu tendința la acte violente).

Diagnosticul toxicomaniei cu freoni este dificil de stabilit. Modificările de comportament, asociate cu perioade de ebrietate și de depresie, de asemenea prezența vopselei sau a altor compuși pe degete pot atrage atenția asupra unei posibile toxicomanii. De altfel, o moarte subită la un adolescent obligă medicul să investigheze o posibilă toxicomanie cu aerosoli sau solvenți.

Tratamentul intoxicației acute constă în oxigenoterapie, neuroprotecție, hepatoprotecție, monitorizarea funcției cardiace și renale.

Caracteristicile fizice ale freonilor :

Denumire Simbol chimic Simbol conventional Densitate

(Kg/mcN) Ttopire

(ºC) Tfierbere

(ºC)

tetrafluor-metan CF4 R-14 3,93 -187,0 -128,0

monoclor(trifluor)metan CF3Cl R-13 4,66 -181,0 -81,5

monoclor(difluor)metan CHF2Cl R-22 3,86 -160,0 -40,8

diclor(difluor)metan CF2Cl2 R-12 5,40 -155,0 -29,8

diclor(fluor)metan CHFCl2 R-21 4,59 -135,0 +8,92

triclor(fluor)metan CFCl3 R-11 6,13 -111,0 +23,7

diclor(trifluor)etan CHCl2-CF3 R-123 6,42 -107.0 +27,9

tetrafluor-etan CH2F-CF3 R-134a 5,29 -101,0 -26,42

diclor(fluor)etan CH3-CCl2F R-141b 4,82 -103,5 +32,0

monoclor(difluor)etan CH3-CClF2 R-142b 4,79 -130,8 -9,6

Proprietățile fizice ale freonilor :

- Substanțe gazoase, ușor inflamabile

- inerte din punct de vedere chimic

- toxici (ca majoritatea compușilor halogenați ), prin inhalare determinând tulburări cardiace și la nivelul SNC, afecțiuni pulmonare, leziuni hepato-renale

- unii dintre ei sunt periculoși pentru stratul de ozon : cei clasici, conținând halogeni (se numesc “halogeni”, adică generatori de săruri; de la grecescul “halos”-sare și “genes”-generator. Această denumire li s-a dat de la proprietatea acestora de a forma săruri cu metalele. Halogenii sunt : fluor - F, clor - Cl, brom - Br, iod - I si astatin – At, cel din urmă element fiind radioactiv ; sunt mai exact elementele grupei a VII-a principale, din tabelul Mendeleev al elementelor chimice).

Ca metodă de protecție a stratului de ozon ar fi înlocuirea freonilor cu substanțe ce conțin cel puțin un atom de hidrogen în structura moleculei, astfel încât substanța devine mai puțin stabilă, degradându-se în straturile joase ale atmosferei iar timpul de staționare al acesteia în stratul superior al atmosferei fiind mic.

Utilizările freonilor :

- ca agenți propulsori pentru aerosoli (spray-uri);

- ca agenți frigorifici în instalații casnice, comerciale sau industriale;

- în extinctoarele de incendiu;

- la fabricarea maselor plastice. Ex: frigen sau Freon-12, (CF2=CF2) folosit la obținerea teflonului, PTFE (politetrafluoretena);

- mai rar ca solvenți, fiind toxici;