Legislația mediului - strat de ozon

1. Introducere

În 1985 cercetătorii de la British Antarctic Survey au descoperit o gaură în stratul de ozon deasupra Antarcticii. Conştienţi de impactul dăunător al modificării stratului de ozon asupra sănătăţii umane şi a mediului înconjurător, oamenii de ştiinţă şi politicienii au adoptat la Viena, la 22 martie 1985, Convenţia privind protecţia stratului de ozon. Acest acord, cunoscut sub titlul “Convenţia de la Viena pentru Protecţia Stratului de Ozon”, a fost o promisiune din partea Guvernelor de a proteja stratul de ozon.

România a aderat la acest protocol în anul 1993, asumându-şi obligaţia de a se conforma prevederilor acestuia.

Convenţia UNEP privind Protecţia Stratului de Ozon (denumită şi Convenţia de la Viena) a fost adoptată în anul 1985. Doi ani mai târziu, în anul 1987 au fost încheiate negocierile şi a fost semnat Protocolul de la Montreal privind substanţele care depreciază stratul de ozon (ODS). Acest tratat facilitează accesul la cooperare şi cercetare, inclusiv o monitorizare la nivel internaţional al ODS-urilor cu obiective clare legate de reducerea acestor tipuri de substanţe chimice.

Una dintre cele mai importante prevederi ale Protocolului de la Montreal o reprezintă programele pentru eliminarea treptată a substanţelor care epuizează stratul de ozon (denumite în continuare ODS).

Există programe diferite pentru eliminarea treptată a ODS-urilor, diferenţiate pentru ţările dezvoltate şi pentru cele în curs de dezvoltare. Există prevederi privind excepţiile pentru utilizările esenţiale şi critice - anumite părţi sunt autorizate să producă şi să consume un anumit tip de ODS, dacă sunt îndeplinite anumite criterii specifice stricte.

Protocolul de la Montreal controlează aproximativ 100 de substanţe chimice grupate în următoarele categorii:

• Clorofluorocarburi (CFC)

• Hidroclorofluorocarburi (HCFC)

• Haloni

• Tetraclorura de carbon (CTC)

• Bromura de metil

• Metilcloroform

2. Ce este ozonul? Stratul de ozon

De la descoperirea găurii în stratul de Ozon și până în prezent, oamenii de știință au incercat să găsească răspunsuri la întrebările ridicate de această problemă globală. În primul rând s-a descoperit că degradarea stratului de Ozon este cauzată de intervenția unor produse chimice numite cloro-fluoro-carburi, folosite ca refrigerenți și în spray-urile cu aerosoli. Eliberate în atmosferă, aceste substanțe se descompun, clorul reacționând cu moleculele de Ozon, distrugându-le.

Dar, de fapt, ce este Ozonul? Ozonul este un gaz ușor albăstrui, cu miros înțepător, fiind unul dintre cele mai importante gaze care contribuie la asigurarea vieții pe Pământ. Ozonul este o formă alotropică a oxigenului; are molecula formată din trei atomi de oxigen (O3). Este un gaz instabil, în funcție de temperatura și presiunea aerului. Se descompune rapid în oxigen la temperaturi mai mari de 350C.

Ozonul este un gaz care există atât în stratul superior al atmosferei denumită stratosferă (de la 10-50 de kilometri deasupra suprafeţei Pământului), dar şi la nivelul solului denumită troposferă (până la 10 de kilometri deasupra suprafeţei Pământului).

Ozonul troposferic poate fi „bun” sau „rău” pentru sănătatea populaţiei şi a mediului, în funcţie de concentraţie (bun-concentraţii mici; rău-concentraţii mari).

Ozonul stratosferic este indispensabil pentru existenţa vieţii pe Pământ, deoarece el joacă rolul de ecran pentru radiaţiile ultraviolete de tip B, extrem de nocive pentru orice formă de viaţă.

Ozonul este produs în mod natural în stratosferă ca urmare a descărcărilor electrice sau sub acţiunea razelor solare şi reprezintă un filtru pentru radiaţiile solare ultraviolete de tip B, dar acest ozon „bun” poate fi treptat distrus de substanţele chimice care epuizează stratul de ozon (ODS), care o dată emise în atmosferă pot rămâne intacte ani de zile, timp în care trec din troposferă în stratosferă.

Ozonul „rău” sau ozonul troposferic se formează în atmosfera terestră joasă, ca rezultat al reacţiilor chimice în prezenţa luminii solare, din diferiţi poluanţi proveniţi de la maşini (CO2, gaze de eşapament), uzine (metan, oxizi de azot), termocentrale, rafinării etc. şi constituie un factor nociv pentru vegetaţie, sănătatea animalelor şi nu în ultimul rând pentru sănătatea umană.

Stratul de Ozon acționează ca un protector al Pământului împotriva radiației ultraviolete solare prin absorbția radiației ultraviolete de tip B, care nu mai ajunge astfel pe Pământ. Aproape de nivelul terestru, Ozonul apare de la gazele poluante emanate de mașini, centrale electrice, combinate chimice, fiind pricipalul ingredient al smogului ce apare în marile orașe. Poluarea cu Ozon e o problemă mai ales în lunile de vară când există condițiile naturale necesare formării Ozonului troposferic. Cei care muncesc în aer liber, copiii care se joacă mult afară, cât și cei cu o sensibilitate crescută, sunt grupurile de oameni cele mai afectate de acest tip de poluare.