Monitorizarea calității apei Râului Bahlui pe tronsonul aferent municipiului Iași în perioada 21 iunie - 11 iulie

Iasiul

Al doilea oras din tara ca numar de locuitori, dupa Bucuresti, incarcat deopotriva de istorie, religie si cultura, Iasiul are si probleme pe măsura.

Iasiul este situat in Nord - Estul Romaniei, la 47 latitudine nordica si 27 longitudine estica, pe malul raului Bahlui.

Raul Bahlui

Bahlui este un rau din Moldova centrala, afluent al Jijiei. Izvoraste in judetul Botosani la o altitudine de 500 metri si curge spre sud in judetul Iasi prin municipiul Iasi, varsandu-se in Jijia in apropiere de localitatea Chiperesti. Are o lungime de 119 km si un bazin hidrografic de 2.007 km², si un debit mediu anual de 2,8 m3/s.

Bahluiul este un toponim de origine cumana, numele acestuia semnificand un „parau mocirlos”.

Bahluiul parcurge Câmpia Jijiei Inferioare pe direcţia NV-SE, trecând prin orasele Hsrlsu si Iasi. Orasul Iasi este strabatut pe o distanta de 14 km, impartind practic orasul in doua. Cartierele prin care trece Bahluiul sunt de la NV spre SE: Dacia, Alexandru cel Bun, Mircea cel Batran, Podul de Piatra, Podul Ros, Tudor Vladimirescu, Gradinari, Dancu.

De-a lungul parcursului sau, in Bahlui se varsa mai multe rauri, principalii sai afluenti fiind Gurguiata, Durusca, Ciric, Bahluiet, Nicolina, Voinesti si Valea Locei.

Ca urmare a taierii padurilor aflate pe malurile sale, dar si a indiguirii apelor de catre proprietarii de mosii care au amenajat iazuri, debitul Bahluiul a scazut, astfel incat "dispuet si cu ape turbure, trist ajunge in fata cetatenilor capitalei, intr- o stare vrednica a reclama a lor compatimire"

În jurul anului 1880, langa podul de cale ferata de pe linia Iasi-Ungheni (1874), intr-o baltoaca largita de viituri care era din vechime scaldatoarea targului, ieşeanul Gafencu a amenajat gherete si bufete, transformand zona in Baile Bahluiului. Fete in costume de baie, cu pantalonasi treisferturi, imbiau pe turisti cu cafele si bere rece. Aceste amenajari au atras nemultumirea unor ieseni mai puritani, care scriau astfel prin gazete: "Nerusinare! Bahluiul tocmai acolo une curge printre locuinte, tocmai acolo unde sint cai de comunicatii si pe unde trece mai multa lume e prefacut in scaldatoare. Sute de barbati, femei si copii se vad stand in apa, la un loc sau alergand pe maluri in peile goale, fapt ce nu-l putem califica decat un atentat la bunele moravuri. Ar fi bine ca politia sa ieie masuri pentru a indatori pe cei inadusiti de calduri sa mearga sa se scalde in locuri dosnice, nu sub privirile trecatorilor, indatorand in acelasi timp si pe barbati sa nu se scalde la un loc cu femeile. Aceasta activitate a incetat la cererea unei persoane influente.

Intre anii 1911-1913 s-a efectuat o rectificare a albiei Bahluiului in zona municipiului Iasi. Ca urmare a topirii zapezilor din perioada de iarna sau a ploilor torentiale din perioada de vara, Bahluiul iesea din matca si inunda partea de jos a orasului (pana la Fabrica de Tigarete si la Gara Iasi), transformand-o intr-o mlastina. Nu existau diguri de protecţie care sa elimine pericolul de inundatii. Documentele de epoca amintesc de inundatiile de proportii din anii 1871 si 1932 (ultima fiind descrisa in romanul "Turnuri sub apa" al lui Sandu Teleajen).

In anii '60-'70 ai secolului al XX-lea, sub coordonarea primarului Ioan Manciuc, s-au efectuat lucrari de regularizare a albiei raului Bahlui, ca urmare a inundatiilor care amenintau municipiul Iasi (in special cartierele Dacia, Alexandru cel Bun sau Mircea cel Bătran). S-au construit cu acest prilej diguri de protectie. Realizarea acestor lucrari a presupus investitii de 120 de milioane de lei (echivalentul a 15 milioane de dolari), fiind amenajate 13 lucrari hidrotehnice complexe (aparare contra inundatiilor, irigatii, piscicultura, alimentari cu apa industriala).

Ca urmare a faptului ca nu s-a efectuat timp de aproape 40 de ani nici o lucrare de decolmatare si igienizare a raului, iar intreprinderile industriale din judet au deversat substante poluante in apa (in principal azotati si fosfati), Bahluiul a devenit un rau poluat. Pe langa acestea, unii cetateni ai municipiului Iasi au aruncat deseuri in albia acestuia (in special in zonele periferice).

In anul 2004, conform analizelor efectuate de catre Directia Ape Prut, Bahluiul se incadra la clasa a patra de poluare - din cinci existente, apa sa putand fi folosita doar in agricultura si piscicultura. In prezent, exista statii de epurare a apelor in orasele Harlau, Targu Frumos, Podu Iloaiei si Iasi.

Poduri

Dintre podurile care traverseaza raul Bahlui cel mai cunoscut este Podul de piatra din Iasi, construit la inceputul secolului al XIX-lea. Acesta este inclus pe Lista monumentelor istorice din judetul Iasi.

Bahluiul în cultură

In anul 1844, poetul Vasile Alecsandri a scris poemul Oda catre Bahlui, in care descrie raul Bahlui ca fiind plin de glod si lacas al broastelor, iar nasul sau se plange ca trebuie sa se "carneasca din loc" in apropierea podului peste rau.

"Adeseori departe de-a lumei triste valuri,

Cu pasuri regulate eu masur al tau pod,

Bahlui! locas de broaste! rau tainic, fara maluri,

Ce dormi chiar ca un paşa, pe patul tau de glod,

"Trecut-au, zic atunce, a tale negre unde

Ca gloria, ca viata, ca visul de noroc!"

"Ba n-au trecut, stapane! trist nasul imi raspunde

Eu le simtesc prea bine, caci ma carnesc din loc".

Un alt scriitor care a cantat Bahluiul a fost si poetul Mihai Codreanu in sonetul Diana, in care descria astfel raul care scalda Iasul:

"Bahluiul curge-ncet. Ca o reptila

Cu solzii plin de stropituri murdare,

Tarandu-se prin vesperala zare,

Pe-ntinsul ses purcede parca-n sila".

In schita Toamna lunga, George Toparceanu il numeste "rau fara apa".

De asemenea, intr-o epigrama, poetul George Lesnea descria inundatiile provocate orasului Iasi de iesirea din matca a Bahluiului:

"Bahlui, ades tu te repezi

Vijelios, fierbsnd in spume

Vrand sa te speli de tot ce vezi,

Sau sa ne maturi de pe lume"