Originea și Clasificarea Apelor Uzate

Obiectul principal al epurării apelor uzate îl constituie îndepărtarea substanţelor în suspensie coloidale şi în soluţie,a substanţelor toxice ,a microorganismelor din apele uzate ,în scopul protecţiei mediului înconjurător.

Evacuarea apelor uzate neepurate sau epurate necorespunzător poate prejudicia, printre altele, în primul rând, sănătatea publică; în această ordine de idei STAS 1481 prevede ca apele uzate sa fie evacuate, întotdeauna, în aval de punctele de folosinţă.

De asemenea, STAS 4706 stabileşte o serie de categorii de calitate a emisarului, care trebuie avute în vedere la evacuarea apelor uzate.

Staţiile de epurare reprezintă ansamblul de construcţii şi instalaţii ,în care apele uzate de canalizare sunt supuse proceselor tehnologice de epurare,care le modifica în aşa mod calităţile astfel încât să îndeplineasca condiţiile prescrise,de primire în emisie şi de îndepărtare a substanţelor reţinute în aceste ape.

În timpul parcursului pe suprafaţa solului şi în sol apele se impurifică şi se murdăresc prin dizolvarea sau încărcarea cu particule din rocile care alcătuiesc solul sau din murdăriile depozitate în mod natural sau artificial, din folosirea în gospodării, industrii etc.

În general, apele de canalizare au asupra emisarilor influenţe diferite, în funcţie de compoziţia şi de conţinutul în substanţe al apelor canalizate şi de caracteristicile emisarului şi anume de: impurificare sau de murdărire.

Apele de suprafaţă şi subterane suferă murdăriri naturale (din scurgerea neorganizată naturală a apelor) şi artificiale (prin introducerea în emisar a apelor de canalizare, a deşeurilor, gunoaielor etc.)

CAPITOLUL I

APELE UZATE

1.1. ORIGINEA ŞI CLASIFICAREA APELOR UZATE

După ce au fost folosite, apele capătă denumirea de ape uzate. Ele pot fi ape uzate menajere şi ape uzate industriale.

Apele uzate menajere sunt provenite din activitatea gospodarească în locuinţe şi unitaţi de folosinţa socială: restaurante, creşe, camine, instituţii etc.

Poluanţii acestor ape sunt constituiţi , in general, de resturi alimentare, dejecţii, săpun, detergenti, microorganisme, ouă de paraziţi.

Apele uzate industriale pot fi împarţite la randul lor în 3 grupe:

-ape de răcire,la care principalul agent de poluare este căldura;

-ape de spălare şi transport,provenite din secţiile de condiţionare a materiilor prime şi de la operaţiile de spălare a instalaţiilor chimice. Poluanţii acestor ape sunt impurităţile materiilor prime şi substanţele parţial dezvoltate din acestea;

-ape provenite din secţiile de producţie unde au fost utilizate direct în procesul de fabricaţie ca mediu de dizolvare sau reacţie; ele conţin cantităţi importante de substanţe provenite din materiile prime, intermediare şi finite şi din aceste motive formează apele uzate cu efect poluant major.

Deversarea apelor uzate în râuri constituie un pericol pentru vieţuitoarele din apele naturale, dar şi pentru sănătatea oamenilor şi viaţa animalelor.

Aceasta se datorează fie acţiunii toxice a substanţelor pe care le conţin fenolii, amoniac, hidrogen sulfurat, săruri ale metalelor grele etc., fie absorbţiei oxigenului liber din apă.

O parte din substanţele organice aflate în apele uzate se oxideaza uşor cu oxigenul dizolvat în apă. Apa devine moartă din punct de vedere biologic (nu întreţine viaţa). Datorită lipsei de oxigen, scad brusc şi proprietaţile de autoepurare a apei.

Pentru ca apele uzate să poată fi evacuate în râuri, se impun următoarele condiţii:

-să conţină sub 30 mg suspensii la litru;

-să consume cel mult 20 mg oxigen la litru în 5 zile;

-debitul de apă receptor să fie de 8 ori mai mare decât debitul apelor uzate;