Proiect pentru împădurire în zonă Făgetului

Cap I

1.1 Orasul Faget.Localizare

Poziţionare geografică: Oraşul Făget este situat în partea de est a judeţului Timis, la 37 km distanţă de Lugoj şi 68 km distanţă de Deva;

Componenţa: Făget – centru administrativ, Bichigi, Povergina, Bunea Mare, Colinia Mică, Begheiu Mic, Băteşti, Brăneşti, Jupâneşti şi Temereşti;

Căi de acces: DN 68A, DJ 681, DJ 105, DJ 612;

Suprafaţa: 15086 ha;

Datorită aşezării sale la întretăierea drumurilor comerciale ce făceau legătura cu Valea Mureşului şi zona Pădurenilor, Făgetul a devenit în sec. al XVIII-lea un important centru administrativ, economic şi cultural. Amintit încă din 1607 ca reşedinţă a districtului cu acelaşi nume, district ce cuprindea 42 de aşezări umane, Făgetul a fost de-a lungul anilor reşedinţă de cerc, plasă, raion sau comună. Exista la Făget, încă din 1720, o moară, din 1723, un joagăr imperial şi o manufactură de pături, cea dintâi manufactură de pături de pe teritoriul ţării noastre şi una din primele întreprinderi manufacturiere înfiinţate de stat în Banat. Făgetul avea de asemenea încă din acest secol dreptul de a organiza 8 târguri anuale, oficiu poştal şi de vamă, un han cu 8 camere, o şcoală românească şi una germană, protopopiat ortodox etc. După 1990 s-au reînfiinţat instituţii reprezentative: liceu, judecătorie, circumscripţie financiară, filiale de bănci, au reapărut publicaţii locale şi cărţi de autor. Ridicarea la rang de oraş, la 15 iulie 1994, a creat premisele unei evoluţii rapide.

Făgetul localitate cu nume de arbore falnic, străveche vatră de cultură şi civilizaţie românească, este situat în depresiunea cu acelaşi nume, în estul judeţului Timiş, la poalele munţilor Poiana Ruscăi.

Făgetul s-a impus în spaţiul socio-cultural bănăţean ca o entitate aparte, fiind centrul unei zone bine definite, considerate pe bună dreptate o adevărată Bucovină a Banatului, nu numai prin etimologie toponimică, dar şi prin sinonimia bogăţiilor folclorice şi etnografice păstrate nealterate timp de secole.

Atestat relativ târziu de memoria documentelor scrise comparativ cu alte aşezări din zonă – Făgetul a atras repede atenţia istoricilor, călătorilor străini sau români, personalităţilor politice şi culturale care au luat contact nemijlocit cu realităţile locurilor. El a fost amintit de Bel Matyas la 1777, ca un „oraş vechi şi vestit, putere de primă importanţă (castrum nobile)”, de cel mai important cronicar al Banatului, Nicolae Stoica de Haţeg, de istoricii Pesty Frigyes, Patriciu Dragalina, Gheorghe Popovici, I. Lotreanu, de călătorii străini Evlia Celebi, Johann Lehmann, Domenico Sestini, de numeroase personalităţi politice şi culturale româneşti.

Cetatea Făgetului atestată documentar la 1548 a constituit, timp de peste 150 de ani, obiectul unor aprige confruntări între români, turci şi austrieci, lucru confirmat şi de săpăturile arheologice efectuate începând cu vara anului 1987. Paralel cu cetatea militară a evoluat şi aşezarea civilă, devenind într-o perioadă relativ scurtă de timp, cea mai importantă localitate din zonă.