Reciclarea uleiurilor uzate

Mai multe tipuri de bioresurse si deşeuri agro-industriale ieftine şi accesibile sunt disponibile pentru biocombustibili lichizi şi gazoşi, inclusiv producţia de biodiesel, bioetanol şi biogaz. Acest proiect se va concentra asupra recicilarii uleiurilor vegetale uzate in vederea obţinerii de biodiesel. Producţia de biocombustibili, în general, şi biodiesel, în special, devine treptat o problemă vitală din cauza scăderii rezervelor de combustibili fosili şi nevoia urgentă de a reduce cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră. Astfel, preocupările de energie, creşterea gradului de conştientizare a mediului şi consideraţiile economice sunt principalele forţe motrice din spatele directivelor la nivel mondial în sensul producerii de biocombustibil din bioresurse. Biodiesel-ul a fost definit ca un combustibil regenerabil, derivat din surse naturale, cum ar fi uleiul vegetal, uleiul de gătit reciclat şi grasimile animale. Biomasa reprezintă resursa regenerabilă cea mai abundentă de pe pământ. Astfel, transformarea biomasei în biodiesel este o modalitate promiţătoare de a înlocui combustibilul fosil, fără a afecta nevoia vitală de energie.

Din punct de vedere chimic, biodieselul este un ester metilic sau etilic al acizilor graşi (FAME sau FAEE) produs printr-un proces chimic de transesterificare. Proprietăţile biodieselului depind foarte mult de natura materiei prime, precum şi de tehnologiile aferente procesului de bioconversie.

Din punct de vedere ecologic, biodiesel este mai bun pentru mediu, deoarece acesta este compus din materiale regenerabile care emit mai puţine gaze cu efect de seră decât motorina din petrol, reducând, prin urmare, riscurile pentru sănătate asociate cu poluarea aerului.

La nivel mondial, producţia de biodiesel a devenit de importanţă strategică în multe ţări din două motive principale:

1.stabilirea independenţei de petrolul brut;

2.reducerea emisiilor de CO2.

Există o gamă largă de bioresurse care ar putea fi folosite pentru producerea de biodiesel si anume de la seminţe de rapiţă şi soia din SUA pana la ulei de palmier în ţările asiatice. Natura şi calitatea materiei afectează proprietăţile biodieselului. CAPITOLUL I

1.1.ULEIURILE VEGETALE

Tinand seamă de cresterea cerintelor de energie, de rezervele de combustibili fosili considerate in curs de epuizare si mai ales de faptul ca poluarea mediului inconjurator a atins un nivel foarte mare, a fost necesara gasirea unor surse de energie mai putin toxice si biodegradabile. Sursele pentru producerea energiei sunt de natura vegetala, au un efect putin nociv asupra mediului si sanatatii oameniulor, acestea pot fi: rapita, soia, floarea soarelui şi alte plante oleaginoase. Plantele oleaginoase sunt supuse proceselor de preulcrare în scopul obtinerii uleiurilor vegetale care pot fi folosite atat ca ulei de baza pentru obtinerea lubrifiantilor cat si ca biocombustibil (combustibil) pentru motoarele Diesel. Uleiurile vegetale pot fi utilizate si la fabricarea lubrifiantilor, conferind acestora caracterul de biodegradabilitate. Aceasta caracteristica se refera la degradarea biologica a uleiurilor, in conditii aerobe sau anaerobe in prezenta unor micoorganisme si enzime, care duc la transformarea acestora in component primare, CO2, apa, biomasa (prin procese de hidroliza si oxidare). Daca uleiurile sunt caracterizate de o biodegradabilitate ridicata, moleculele se descompun mai rapid (rezultand CO2, H2O si biomasa organica). Lubrifianti obtinuti din uleiurile vegetale pot fi utilizati in domeniul ungerii echipamentelor si masinilor din agricultura, sivicultura, industrie alimentara etc. In prezent pentru fabricarea lubrifiantilor biodegradabili se pot utiliza: poliglicolii, uleiuri esterice sintetice si uleiurile vegetale. Obtinerea lubrifiantiilor din uleiuri vegetale (ulei de floarea soarelui, rapita etc.) impune aditivarea cu aditivi antioxidanti deoarece acest tip de uleiuri au rezistenta la oxidare foarte scazuta. Se recomanda aditivarea cu hidrochinona si acid ascorbic, acesti aditivi fiind antioxidanti, netoxici [1]

1.1.1.OBŢINEREA ULEIULUI VEGETAL

Uleiurile vegetale se obţin din unele fructe bogate în trigliceride (măsline, cătină, cocos, palmier, nuci), din seminţele oleaginoaselor (floarea soarelui, in, soia, mac, arahide, etc.) sau din germeni (porumb, orez).

Deşi operaţiile de obţinere a uleiurilor diferă de la sortiment la sortiment, ele pot fi generalizate, după cum se poate observa mai jos

Tabelul 1.1. Metode de obținere a uleiurilor [2]

Operație tehnologicăTip de ulei

Ulei presat la caldUlei presat la rece

Condiţionarea materiei prime - se elimină impurităţile - se elimină impurităţile

Mărunţirea materiei prime - se fragmentează fructele sau seminţele - se fragmentează fructele sau seminţele