Studiul ergonomic privind depozitarea și ecologizarea deșeurilor

1. Aspecte generale privind ecologizarea localitatilor din Romania si implicatile acesteia asupra calitatii vietii.

Ecologizarea localitatilor, înteleasa, în general, ca activitate de salubrizare, are în vedere realizarea si mentinerea igienei unei asezari (urbane sau rurale), de care depind, în buna masura, calitatea vietii populatiei. In conformitate cu legislatia actuala din tara noastra (Legea nr.139/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr.87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localitatilor), salubrizarea este „un serviciu public local de gospodarire comunala, organizat, coordonat, reglementat, condus, monitorizat si controlat de autoritatile administratiei publice locale” .

Atributiile acestui serviciu au în vedere :

- precolectarea, colectarea, transportul si depozitarea reziduurilor solide, cu exceptia deseurilor toxice, periculoase si a celor cu regim special;

- înfiintarea si administrarea depozitelor ecologice de reziduuri si producerea de compost;

- incinerarea si producerea de energie termica; maturatul, spalatul cailor publice, întretinerea spatiilor verzi si a parcurilor; curatarea si transportul zapezii de pe caile publice si mentinerea în functiune a acestora pe timp de polei sau înghet;

- preselectarea si organizarea reciclarii deseurilor;

Desi termenul de ecologizare semnifica totalitatea masurilor de mentinere a conditiilor de mediu necesare asigurarii vietii si sanatatii omului, exista, în mod frecvent, tendinta de a fi utilizat pentru desemnarea actiunii de realizare si pastrare a curateniei unor spatii sau localitati, prin colectarea si îndepartarea deseurilor rurale sau de alta natura.

Ecologizarea /salubrizarea localitatilor, ca parte componenta a serviciilor de gospodarire comunala, are ca sarcina principala colectarea si eliminarea deseurilor generate de „procesele metabolice interne” specifice asezarilor umane, pentru a preveni poluarea mediului si a preîntâmpina îmbolnavirea populatiei. Este vorba de asa-numitele deseuri care desemneaza „totalitatea deseurilor rezultate din gospodarii, institutii, unitati comerciale si prestatoare de servicii, deseurile stradale colectate din spatii publice, strazi, parcuri, spatii verzi si namolurile deshidratate rezultate din statiile de epurare a apelor uzate orasenesti. Deseuri de tip urban se produc si în mediul rural, unde ponderea cea mai mare o au deseurile din agricultura, care sunt incluse în categoria deseurilor de productie”

În România, în anul 2000, din aproape 13 400 de localitati, orase si sate, beneficiau de avantajele serviciilor de salubrizare doar cele 263 de orase si municipii si unele sate situate în aria de influenta a marilor orase.Aceste date confirma faptul ca salubrizarea este o activitate care se desfasoara, în momentul de fata, cu precadere la nivelul oraselor, prin faptul ca aceste asezari grupeaza un mare numar de locuitori

În mediul rural, conform cercetarilor recente (2001), doar în 19 judete s-au înregistrat 2 003 spatii de depozitare a deseurilor de tip urban si rural (depozite mixte) a caror suprafata a fost evaluata la peste 1 800 ha (48). În momentul de fata, România se confrunta cu un management necorespunzator al deseurilor. Întrucât acesta este unul dintre sectoarele-cheie în Parteneriatul de Aderare la UE, tara noastra trebuie sa reglementeze problema deseurilor, prin adoptarea unui management integrat al acestora, care implica, între altele, si selectarea la sursa a gunoiului.

2.Impactul poluarii produs de depozitele de deseuri asupra calitatii vietii

Impactul depozitelor de deseuri menajere

În România, cu exceptia unui numar mic de depozite de deseuri ecologice, construite în ultimii ani, în conformitate cu reglementarile UE, celelalte locatii de depozitare a deseurilor solide menajere nu îndeplinesc, în totalitate, conditiile prevazute de normele de mediu si de cele sanitare. Ca urmare, cele mai multe dintre aceste depozite, care nu sunt realizate corespunzator, atât sub aspectul protectiei mediului în zona amplasamentului, cât si al distantei fata de centrele populate, sunt adevarate surse de poluare si focare de infectie publica. În conformitate cu Proiectul Strategiei pentru gestiunea deseurilor, principalele forme de impact si de risc determinate de depozitele de deseuri , în ordinea perceptiei populatiei, sunt:

– modificari de peisaj si disconfort vizual;

– poluarea aerului;

– poluarea apelor de suprafata si subterane;

– modificari ale fertilitatii solurilor si ale compozitiei biocenozelor pe

terenurile învecinate;

– participare la generarea efectului de sera si la modificarile climatice;

– scoaterea din circuitul natural sau economic a unor terenuri.

Asa cum s-a aratat, un impact deosebit de frecvent al acestor depozite, sesizat de populatie, se produce la nivelul atmosferei, prin intermediul careia se raspândesc mirosurile emanate de deseuri. Desi normele privitoare la amplasarea depozitelor de deseuri municipale prevad ca acestea nu pot fi situate la o distanta mai mica de 1 km de o localitate, totusi, cele mai multe nu corespund acestei prevederi. Exemplele sunt numeroase, dar ne vom opri doar la câteva.

Astfel, depozitul de deseuri municipale care deserveste orasului Iasi, amplasat la marginea satului Tomesti, îsi face simtita prezenta pe zeci de kilometri patrati, datorita mirosurilor care sunt împrastiate de vânt. Ca urmare, viata oamenilor din Tomesti, Dancu si din alte asezari învecinate este un adevarat cosmar, mai ales în sezonul cald, când mirosurile emanate de gunoaiele în descompunere devin insuportabile. Din aceasta cauza, mai multe luni pe an oamenii nu dechid ferestrele, pentru ca, o data cu mirosurile, în case patrund si roiurile de muste care se înmultesc în voie în mormanele de gunoaie menajere. La toate acestea se adauga cohortele de sobolani, pisici si câini vagabonzi, care maresc pericolul raspândirii unor molime .