Tratarea deșeurilor spitalicești

Ordinul Ministrului Sănătăţii şi Familiei nr. 219/2002 reglementează gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi aprobă Normele tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţi medicale şi Metodologia de culegere a datelor pentru baza naţională de date.

Aceste norme tehnice sunt aplicate de către toate unităţile în care se desfăşoară activităţi medicale în urma cărora sunt produse deşeuri, indiferent de forma de organizare.

Deşeurile şi clasificarea lor

Deşeul este o parte dintr-o materie sau dintr-un material rezultat în urma unui proces tehnologic de realizare a unui produs şi neutilizabil în cursul aceluiaşi proces.

Dupa provenienţa lor, deşeurile pot fi: industriale(provenite din prelucrarea resurselor prin diferite tehnologii), menajere(provenite din activitaţi menajere),metabolice(provenite din procese biologice, de exemplu, dejecţiile).În ecosistemele urbane rezultă zilnic cantităţi imense de deşeuri, care nu pun numai probleme de spaţiu pentru depozitare sau estetică, ci sunt şi o sursă de poluare ameninţând sănătatea oamenilor.Toate deşeurile degradează mediul înconjurător, contaminează apele subterane(modul de depozitare face posibilă infiltrarea apei de ploaie, care antrenează substanţe poluante şi germeni patogeni).Iată un exemplu care poate ilustra atât cantitatea de deşeuri, cât şi varietatea acestora. În SUA, anual iau drumul gunoiului 7 miliarde de cutii de conserve, 38 milioane de cauciucuri uzate,7 milioane televizoare scoase din uz, 7 milioane automobile uzate, 35 milioane de tone de hârtie.Dintre aceste deşeuri doar hârtia este biodegradabilă,celelalte deşeuri sunt nedegradabile.Pentru mentinerea unui mediu de viaţă sănătos, deşeurile trebuie înlaturate prin diferite metode sau reciclate.

Poluanţii Organici Persistenţi (menţionaţi în cele ce urmează ca POP) sunt substanţe chimice ce rămân intacte în mediu perioade lungi, sunt extrem de toxici pentru oameni si viaţa sălbatică, se acumulează în ţesuturile grase, sunt volatili şi au o circulaţie global prin atmosferă şi apa mării .

Convenţia de la Stockholm privind Poluanţii Organici Persistenţi se axează pe reducerea, şi unde este oportun, pe eliminarea a 12 POP-uri din circuitul internaţional.

Acestea includ nouă pesticide: aldrin, clordan, diclorodifenil-tricloroetan (DDT), dieldrin, endrin, heptaclor, hexaclorobenzen (de asemenea produşi chimici industriali şi produşi secundari neintenţionaţi), mirex şi toxafen; două substanţe chimice industriale – bifenili policloruraţi (BPC-uri – de asemenea produşi secundari neintenţionaţi) şi hexaclorobenzen (HCB); şi patru produşi secundari –dibenzo-p-dioxine policlorurate (DDPC) şi dibenzo-furani policloruraţi (DFPC) ca şi HCB şi BPCuri.

Sursele de emisie ale POP-urilor sunt situate în patru sectoare economice principale: agricultură, industrie, transport şi energie, dar alte surse notabile includ depozitele de deşeuri şi crematoriile şi incineratoarele.

Surse staţionare de POP-uri în arealul aşezărilor umane sunt incineratoarele / crematoriile de deşeuri medicale. Acestea sunt localizate în cele mai multe din spitalele şi nu sunt adecvat echipate pentru eliminarea emisiilor de dioxine din gazele rezultate .

Istoric

Deşeurile medicale includ toate deşeurile generate de instituţiile sanitare, institutele de cercetare şi laboratoare. In plus, aceastea includ deşeurile provenite din surse

“minore” ori “difuze”, ca cele produse în cursul îngrijirilor de sănătate întreprinse acasă (dializă, injecţii cu insulină etc.).

Intre 75% - 90% din deşeurile medicale pot fi asimilate ca deşeuri menajere, fiind transportate la rampa de depozitare a deşeurilor. Aceste deşeuri provin în principal din activitaţile administrative şi menajere ale instituţiilor spitaliceşti şi pot include de asemenea deşeuri generate în timpul întreţinerii. Restul de 10 – 25% din deşeurile medicale este considerat periculos prezentând riscuri asupra sănătăţii şi mediului.

Gestiunea deşeurilor

Deşeurile rezultante din activităţile medicale pot cauza infecţii şi leziuni în mai mare măsură decât alte tipuri de deşeuri. O utilizare inadecvată a deşeurilor din activităţi medico-sanitare poate avea consecinţe grave pentru sănătatea publică şi mediul înconjurător. Angajatorii din domeniul sănătăţii au responsabilitatea atât faţă de angajaţii implicaţi, cât şi faţă de sănătatea publică şi mediul înconjurător. Angajatorul va stabili o procedură de gestiune a deşeurilor în conformitate cu practica şi legislaţia naţională. O astfel de procedură va acorda o atenţie sporită deşeurilor din activităţi

medico-sanitare şi obiectelor ascuţite infecţioase şi va viza:

(a) împachetarea şi marcarea deşeurilor în funcţie de categorie;

(b) stocarea preliminară a deşeurilor în zona de unde provin acestea;

(c) colectarea şi transportarea deşeurilor departe de zona de unde provin acestea;

(d) depozitarea, prelucrarea şi disponibilizarea finală a deşeurilor în conformitate cu regulamentele relevante şi principiile

tehnice de ghidare.