Tratarea și Epurarea Apelor Industriale

Gradul de epurare (GE) este definit ca procentul de reducere, ca urmare a epurării, a unei părţi din elemente poluante de natură fizică, chimică şi biologică din apele uzate astfel incât concentraţia rămasă in apa epurată să reprezinte sau să se încadreze in valoarea limită admisibilă stabilită prin NTPA 001/2005.

După tipul apei de suprafaţă, deosebim trei categorii de ape de suprafaţă care pot fi supuse procesului de epurare, şi anume: ape potabile, ape de agrement si ape industriale.

Formula generală pentru calculul gradului de epurare (GE) este:

unde: Ci - concentraţia iniţială a poluanţilor din apele uzate pentru care se determină gradul de epurare (mg/1);

Cf - concentraţia finală a poluanţilor din apele uzate după procesul de epurare (mg/1).

Se defineşte gradul de diluţie, notat cu d, care se determina cu relaţia:

unde: Qe - debit de emisar (m3/s);

q - debit de ape uzate considerat a fi debitul maxim zilnic (m3/s).

m3/s

Înlocuind cu valorile cunoscute din tema de proiectare, avem:

Qe = 5 m3/s: q = 0,236 m3/s

Având în vedere faptul că diluţia nu se realizeaza în bune condiţii în punctul de deversare a apei uzate în emisari decât după o anumită lungime a cursului de apă

( Lamestec ) se va calcula un coeficient de diluţie real d’ cu relaţia:

’ = ,

unde: a - coeficient de diluţie corespunzător secţiunii considerate. Se calculează in două moduri:

a = 0,7 – 0,9 (cu precizarea că numai în secţiunea de amestec complet, secţiune ideală, teoretică, poate avea o valoare egală cu unitatea). Se adoptă a = 0.8.

’ =

Acest coeficient de diluţie poate fi determinat şi cu ajutorul unei formule stabilită de I.B. Rozdiler:

unde: a - coeficient ce caracterizează elementele hidraulice ale emisarului asupra desfăşurării procesului de autoepurare, respectiv asupra amestecării si diluţiei şi se calculează cu relaţia lui Frolov:

unde: ξ- coeficient care arată modul de evacuare al apei epurate in emisar. Poate lua următoarele valori:

ξ = 1 - evacuarea se face la mal;

ξ = 1,5 - evacuarea se face în talveg (în mijlocul curgerii);

ξ = 3 - evacuarea se face într-o instalaţie de dispersie in emisar.

Se adoptă ξ = 1,5 (viteza maximă de curgere);

Ф - coeficient de sinuozitate al râului. Se calculează prin raportul între distanţa reală după talveg (L) şi distanţa în linie dreaptă (L’) între secţiunea de evacuare a apelor si secţiunea examinată.