Abordări comparative privind impozitarea întreprinderilor mici și mijlocii

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND IMM-URILE ŞI IMPOZITAREA ACESTORA ÎN MAREA BRITANIE

1.1. DATE GENERALE PRIVIND IMM-URILE DIN MAREA BRITANIE

Întreprinderile mici şi mijlocii suscită numeroase dezbateri, în mediul politic, dar şi în cadrul comunităţii eterogene a IMM-urilor, în special privind reglementările fiscale. În acest context, vom încerca să evidenţiem anumite opinii privind tratamentul fiscal aplicabil IMM-urilor. În dezbaterea acestor concepţii vom analiza contribuţia IMM-urilor în cadrul economiei, eşecuri ale pieţei, dezavantaje de natură fiscală şi aferente dimensiunii reduse, însă cercetările teoretice şi empirice nu relevă un sprijin suficient.

Definiţiile generale ale IMM , de exemplu, pentru scopuri statistice, nu sunt în mod automat

adecvate pentru scopuri fiscale. Nu există nici o definire universală corespunzătoare a IMM. Ce constituie o întreprindere micro sau mică comparativ cu o afacere de mărime medie sau mare depinde de nivelul de dezvoltare economică şi de numeroşi alţi factori.

Sistemul de impozitare nu utilizează în mod necesar o diferenţiere a tratării IMM-urilor mici şi a celor mijlocii separat, tocmai pentru că, de obicei, sunt tratate împreună, ca un tot. O definiţie explicită a ceea ce constituie o IMM este necesară doar în cazul în care dreptul fiscal foloseşte termenul ca atare. Diferite criterii de eligibilitate a stimulentelor fiscale sau regimurilor vizate la mici contribuabili pot fi utilizate în legi fiscale diferite.

Orice sistem fiscal întocmit cu scopul de a facilita respectarea obligaţiilor fiscale pentru IMM sau să ofere stimulente speciale pentru dezvoltarea acestora trebuie să definească în acel segment al comunităţii de afaceri faptul că este considerat un contribuabil mic, mediu sau micro.

O definiţie a ceea ce se înţelege prin termenul de IMM este, aşadar, necesară şi pentru scopuri fiscale. În timp ce unele ţări folosesc o definiţie standard şi în scop fiscal, precum şi statistică şi alte scopuri, în alte ţări se preferă o definiţie specifică a IMM, în care entitatea economică urmează să fie aratată ca un contribuabil mic şi mijlocii în legislaţiile fiscale .

Marea Britanie şi-a însuşit definiţiile Uniunii Europene în ceea ce priveşte modul de delimitare a IMM-urilor, definiţie care se aplică în toate sectoarele.

Aşstfel, o companie mică este una care are până la 50 de persoane şi are o cifră de afaceri anuală de mai puţin de 6,5 milioane de lire sterline sau 10 milioane €. O companie de dimensiuni medii are până la 250 de muncitori şi are o cifră de afaceri de nu mai mult de 25.9 milioane de lire sterline sau € 43 milioane de euro .

La nivelul Uniunii Europene, „categoria întreprinderilor micro, mici şi medii (IMM-uri) cuprinde întreprinderi care angajează mai puţin de 250 de persoane şi care au o cifră de afaceri anuală ce nu depăşeşte 50 milioane euro şi/sau un total al bilanţului anual ce nu depăşeşte 43 milioane euro ”.

Pe site-ul Federaţiei IMM-urilor din UK, apar următoarele definiţii: întreprinderea micro are 0-9 angajaţi, cele mici, 10-50 angajati, iar entităţile mijlocii: 50-249 angajaţi .

Regatul Unit adoptă, aşadar, recomandările Comisiei Europene cu privirea la noile definiţii ale IMM-urilor. S-a urmat Recomandarea Comisiei 2003/361/CE din 6 mai 2003 , care specifică informaţiile prezentate în tabelul de mai jos.

Tabelul nr. 1. Definirea IMM-urilor în Marea Britanie

NUMĂR MAXIM DE ANGAJAŢI CIFRA DE AFACERI TOTAL BILANŢ ANUAL

ÎNTREPRINDERI MICI 50 <10 mil € <10 mil €

ÎNTREPRINDERI MIJLOCII 250 <50 mil € <43 mil €

Sursa: Preţurile de transfer şi IMM-urile, Regatul Unit, Perspectivă, Prezentarea la EUJTPF, 04 februarie 2010, Christine Roots şi Doug Jones, p.2,

http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/taxation/company_tax/transfer_pricing/forum/jtpf/2010/jtpf_2010_06_08_uk_sme_presentation_en.pdf.

Datele privind personalul şi situaţia financiară a întreprinderilor conectate sunt asociate cu cea a definirii conceptului de “întreprindere”. Astfel:

• Întreprinderi afiliate – sunt întreprinderile care au dreptul de a controla afacerile de întreprindere care solicită scutirea fiscală. Controlul poate fi direct sau indirect.

• Întreprinderea parteneriat – se întâlneşte în cazul în care unul dintre parteneri deţine 25% sau mai mult din capitalul sau drepturile de vot ale întreprinderii care solicită scutirea, dar acestea nu sunt legate de întreprinderile din Marea Britanie care urmează recomandările din Ghidul Utilizatorului publicat de către UE, cu o singură excepţie.